Limba noastră – Particularităţi ortografice şi morfologice ale unor substantive şi adjective

2962

Una dintre abaterile de la normele limbii, destul de frecventă, este omiterea cratimei în scrierea prenumelor şi a numelor de familie compuse din două nume de persoane: Victor – Viorel, Anton – Călin Popescu – Tăriceanu sau a numelor de familie cu structura nume de persoană (antroponime şi patronime) plus un nume geografic: Constantin Rădulescu – Motru, Ion Popescu – Brădiceni (vezi DOOM 2, pag. LXXIV).
Unele substantive feminine omonime la nominativ –  acuzativ au genitiv – dativul diferit: „maică” (călugăriţă), genitiv – dativ singular, „maicii”, plural „maici”; „maică” (mamă – regional), genitiv – dativ singular, articulat, „maicei” / „maicii” / „maichii”, plural „maice” / „maici”; „soră” (grad de rudenie), genitiv – dativ articulat „surorii”, plural „surori”; „soră” (infirmieră),  genitiv – dativ articulat „sorei”, plural „surori”; „piele”, genitiv – dativ articulat „pielii”, la animale „pieii”, plural „piei”.
Unele substantive proprii provenite din substantive comune au genitiv – dativul diferit de acela al substantivelor comune: lui Brăduţ („brăduţului), lui Codruţ („codruţului”). Substantivele comune „brăduţ” şi „codruţ” sunt diminutive de la „brad” şi „codru” plus sufixul –„uţ”.
Pentru unele substantive proprii, normele actuale admit variante de flexiune: „Floricăi” / „Florichii”; „Ilenei” / „Ileanei”.
Sunt unele substantive feminine, nume de rudenie terminate în –„ică”, precum şi substantivul masculin „vlădică” (episcop, stăpânitor, domn, principe, din slavul „vlădika”; „de la vlădică până la opincă”, adică toţi), asemănător formal cu ele, la care sunt admise mai multe forme de flexiune, genitiv – dativ singular: „mămicăi” / „mămicii” / „mămichii”; „vlădicăi” / „vlădicii” / „vlădichii” („mămică” – diminutiv al substantivului „mamă” plus sufixul –„ică”).
Greşeli frecvente se observă şi în ortografierea pluralului unor substantive şi adjective cu un „i”, vocală plenisonă, la sfârşit, existând tentaţia de a scrie cu doi „i” la plural nearticulat: „codri”, „maiştri”, „arbitri”, „miniştri”, „monştri”; adjective – „aspri”, „acri”. Cel mai simplu procedeu de a ne verifica dacă am scris corect este să înlocuim aceste substantive sau adjective cu altele. Exemple: Aceşti miniştri au fost corupţi; Aceşti oameni au  fost corupţi; Miniştrii vizaţi au fost corupţi; Oamenii vizaţi au fost corupţi; Am avut parte de profesori aspri; Asprii profesori ne-au învăţat carte. Înlocuind adjectivul „aspri” cu „severi”, obţinem: Profesorii severi ne-au învăţat carte; Severii profesori ne-au învăţat carte. Prin urmare, formele corecte pentru nominativ – acuzativ, plural nearticulat sunt: „codri”, „maiştri”, „arbitri”, „miniştri”, „monştri”; adjective – „aspri”, „acri” etc.  Toate substantivele masculine terminate în –„iu” la singular („fiu”, „uliu”, „chilipirgiu”, „geamgiu”, „palavragiu”, „cafegiu” etc.), la plural nearticulat, nominativ – acuzativ, au doi „i”, iar la forma articulată  trei „i”. Deci, „fiu”, „fii”, „fiul”, „fiii”; „uliu”, „uliul”, „ulii”, „uliii”; „chilipirgiu”, „chilipirgiul”, „chilipirgii”, „chilipirgiii”; „geamgiu”, „geamgiul”, „geamgii”, „geamgiii”; „palavragiu”, „palavragiul”, „palavragii”, „palavragiii”; „cafegiu”, „cafegiul”, „cafegii”, „cafegiii”. Exemple: Nişte ulii dau târcol gospodăriei noastre; Uliii dau târcol gospodăriei noastre; Unii oameni politici sunt nişte palavragii; Palavragiii nu mai contenesc. Cuvintele: „chilipirgiu”, „geamgiu”, „palavragiu” şi „cafegiu” sunt de origine turcă. La fel sunt adjectivele masculine terminate în „iu”: „mijlociu”, „plumburiu”, „brumăriu” etc. Astfel: „mijlociu”, „mijlociul”, „mijlocii”, „mijlociii”; „plumburiu”, „plumburiul”, „plumburii”, „plumburiii”; „brumăriu”, „brumăriul”, „brumării”, „brumăriii”. Norii plumburii  se observă în depărtare; Plumburiii nori se observă în depărtare. Cele mai frecvente greşeli se comit în ortografierea adjectivului „propriu”, făcând parte din aceeaşi categorie: „propriu”, „propriul”, „proprii”, „propriii”. Exemple: Nu pot trăi din banii  proprii; Nu pot trăi din propriii bani. Analizând aceste forme substantivale şi adjectivale, observăm că primul „i” face parte din tema cuvântului, al doilea „i”este marca pluralului nearticulat, iar al treilea „i” este articolul hotărât pentru plural. Aceeaşi situaţie în cazul substantivului „copiii”. Atenţie la despărţirea în silabe: „fi-ii”, „u-li-ii”, „geam-gi-ii”, „co-pi-ii”, „mij-lo-ci-ii”, „pro-pri-ii”. În aceeaşi categorie se încadrează şi substantivele neutre terminate în –„iu”: „salariu”,(nu „salar”), „serviciu” (nu „servici”),”concediu”, „domeniu”, „deceniu” etc. La plural nearticulat, nominativ şi acuzativ, se scriu tot cu doi „i”: „salarii”, „servicii”, „concedii”, „domenii”, „decenii”, iar la plural, forma articulată, pentru aceleaşi cazuri, se adaugă articolul hotărât „le” formei nearticulate de plural: „salariile”, „serviciile”, „concediile”, „domeniile”, „deceniile”. Exemple: Sunt aceleaşi servicii religioase; Nu te pune în serviciile altora! Se despart în silabe astfel: „sa-la-ri-i-le”, „ser-vi-ci-i-le”, „do-me-ni-i-le” etc.
Substantivele şi adjectivele feminine terminate în –„ie” (hiat): „familie”, „pălărie”, „melodie”, „argintie”, „brumărie” , „plumburie”, „proprie” se ortografiază astfel: „familia”, genitiv – dativ „familiei”, plural nearticulat „familii”, plural articulat „familiile”; „pălăria”, genitiv – dativ „pălăriei”, plural nearticulat „pălării”, plural articulat „pălăriile”. La fel adjectivele: „argintie”, „argintia”, genitiv – dativ „argintiei”, plural nearticulat „argintii”, plural articulat „argintiile”. Genitiv – dativul singular nearticulat este identic cu pluralul nearticulat. Exemple: Farmecul unei melodii constă în compoziţie, dar şi în versificaţie. Unele melodii devin şlagăre. Melodiile acestea vor stărui peste timp. Ce splendide zăpezi argintii! Mă fascinează argintiile (fugurat, cristaline, clare) voci. Despărţirea în silabe: „fa-mi-li-i-le”, „ar-gin-ti-i-le”, „pro-pri-i-le”. Există, de asemenea, o ezitare în ceea ce priveşte formarea de plural la unele substantive feminine (şi genitiv – dativul singular nearticulat) terminate în –„e” sau –„i” şi neutre cu pluralul în –„uri” sau –„e”. Conform instrumentelor normative în vigoare (DOOM 2), sunt admise două variante ca fiind literare, pentru unele substantive feminine, dar cu preferinţă pentru prima variantă indicată în „Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic” (DOOM 2): „căpşuni” / „căpşune”; „cireşe” / „cireşi”; „coperţi” / „coperte”; „coarde” / „corzi”; „găluşte” / „găluşti”; „râpe” / „râpi”, la fel pentru unele substantive neutre: „niveluri” / „nivele”; „chipie” / „chipiuri”; „tuneluri” / „tunele”, în schimb, „chibrituri” (nu „chibrite”), „hoteluri” (nu „hotele”).
Constantin E. Ungureanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here