Lămurirea anatematismelor Sf. Chiril al Alexandriei, făcută de Sf. Chiril la cererea sinodului din Efes(430). VIII-IX

169

Dacă cineva îndrăzneşte să spună că omul luat de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie dimpreună adorat cu Dumnezeu cuvântul şi dimpreună preamărit şi că el este dimpreună Dumnezeu, ca ceva deosebit faţă de altceva deosebit(căci cuvântul ”dimpreună” adăugat continuu ne pileşte să înţelegem aceasta) şi nu cinsteşte pre Emanoel cu o singură închinăciune şi nici nu-i înalţă o singură preamărire, întrucât Cuvântul s-a făcut trup: să fie anatema.

În lămurire doctrinală, noi am fost botezaţi într-un Dumnezeu. Total, atotştiutorul, într-un Fiu şi tot astfel într-un Duh Sfânt. Şi, fericitul Pavel zice: ”Nu ştiţi că toţi câţi au fost botezaţi în Hristos, în moartea lui au fost botezaţi? Noi am fost îngropaţi prin botezul lui în moarte pentru ca şi noi să umblăm întru înoirea vieţei”(Rom. VI, 3sp). Deci noi am crezut şi am fost botezaţi, după cum am zis, într-un Fiu, în Domnul nostru Iisus Hristos, adică în cuvântul cel din Dumnezeu Total, care s-a întrupat şi s-a făcut om şi căruia am fost învăţaţi să ne închinăm, ca fiind un singur Dumnezeu. Dimpreună cu noi, însă, tot asemenea şi puterile cele de sus, căci scris este: ”iar când va aduce pe întâiul născut în lume, zice: ”şi se vor închina lui toţi îngerii lui Dumnezeu”Elenei I,6). Cel unul născut s-a făcut şi întâi născut, fiindcă arătându-se om ca şi noi, el a fost totodată şi frate al celor care-l iubesc pe el. De aceea cei care zic că el trebuie dimpreună adorat cu Cuvântul, în chip deosebit de el şi ca un om, ca şi cum Cuvântul cel din Dumnezeu Total ar fi altceva în afară de el, şi cine nu-l cinsteşte cu o singură închinare, unindu-l printr-o unire adevărată într-un singur Domn, aceştia cad pe bună dreptate sub puterea anatematismelor. Mergând mai departe în lămurirea adevărurilor de credinţă legate de mijlocirea anatematismelor, Sf. Chiril răspunde sinodului din Efes, că dacă cineva zice că unul Domn Iisus Hristos a fost preamărit de Duhul, folosindu-se de puterea duhurilor celor necurate şi îndeplinirea minunilor între oameni şi nu zice dimpotrivă că şi Duhul prin care a lucrat minunile este propriu lui, acela să fie sub lămurirea anatemei care grăeşte, cum Cuvântul cel unul născut al lui Dumnezeu, făcându-se om, cu toate că a rămas şi mai departe Dumnezeu, ca unul care a fost tot ceea ce este şi Total, afară numai de Tată şi care a avut ca ceva propriu lui de a fi din Total şi care a avut, de asemenea, în chip fiinţial pe Duhul Sfânt, a săvârşit semne dumnezeeşti. Pentru că deşi s-a făcut om el a rămas şi aşa mai departe Dumnezeu, el a îndeplinit minunile cu puterea proprie pe care o avea prin Duhul. Cei care zic însă, că el a fost preamărit întocmai ca un om ca noi, cu alte cuvinte ca unul dintre sfinţi, prin lucrarea cea prin Duhul şi că s-a folosit de această lucrare nu ca de una proprie, ci ca de una străină şi nu dumnezeeşte, ci în chip de har, ca unul care ar fi primit ridicarea în ceruri de la Duhul, se găsesc pe bună dreptate sub puterea anatematismelor. (Urmează).

Preot iconom Alexandru Eugen Cornoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here