În lămurirea anatematismei în curgere, dacă cineva atribuie la două ipostase, expresiunile din evanghelii şi scrierile apostolice, fie cele rostite de sfinţi asupra lui Hristos, fie cele rostite de el însuşi cu privire la sine şi pe unele de leagă în chip deosebit de omul care se înţelege alături de Cuvântul Cel din Dumnezeu Tatăl, iar pe altele ca unele ce sunt vrednice pentru că Cuvântul Cel din Dumnezeu tatăl, fiind în chipul şi
egalitatea acestuia, nu a socotit ca o pradă a fi asemenea cu Dumnezeu, după cum este scris (Filip II, 6-7), că dimpotrivă s-a coborât pe sine însuşi într-o golire de bună voie şi tot de bună voie a venit întru cele ale noastre, neîncetând a fi ceea ce este, ci rămânând şi aşa Dumnezeu, cu toate că el nu a dispreţuit nici măsurile omenirii. De aceea el are toate cele dumnezeeşti şi toate cele omeneşti, căci, dacă s-ar fi ruşinat de măsurile omeneşti, atunci cum s-ar fi mai golit pe sine? Şi iarăşi, dacă ar fi refuzat cele omeneşti, cine l-ar fi silit ca de nevoie şi în chip forţat să se facă la fel cu noi? Deci, toate cuvintele din evanghelii, atât cele omeneşti, cât şi cele dumnezeeşti noi le atribuim unei singure persoane, fiindcă credem că şi Isus Hristos este un singur Fiu, cu alte cuvinte, Cuvântul lui Dumnezeu, care s-a întrupat şi s-a făcut om. Aşa că chiar dacă se spune cu privire la el ceva din cele ce sunt omeneşti, noi ţinem socoteala de cele omeneşti din cauza măsurilor omenirii lui, căci tot al lui este şi ceea ce este omenesc şi iarăşi, chiar dacă se vorbeşte de el ca Dumnezeu, noi crezând că Cel ce s-a întrupat este Dumnezeu. Atribuim cuvintele care sunt mai presus de natura omului tot lui, ca unui singur Hristos şi fiu. Cei care îl despart, însă, în două persoane, este lucru lămurit că născocesc doi Fii. Şi, după cum nu este îngăduit să împărţim pe omul care este la fel cu noi, în două persoane, chiar dacă se înţelege că este alcătuit din suflet şi trup, căci el este unul şi acelaşi om, tot astfel şi cu privire la Emanuel. Deoarece cuvântul lui Dumnezeu care s-a întrupat şi s-a făcut om este un singur Fiu şi Domn, negreşit că una este şi persoana lui, lui îi atribuim deci, şi cele omeneşti, din cauza iconomiei lui celei în trup şi tot lui şi pe cale dumnezeeşti, din cauza naşterii lui celei trainice din Dumnezeu Tatăl. Deoarece însă unii îl separă şi-l împart în chip deosebit în om, ca şi cum ar fi un alt Fiu, zicând astfel că sunt doi Fii, ei cad pe bună dreptate sub puterea anatematismelor acesteia. (Va urma)
Preot iconom Alexandru Eugen Cornoiu
