Spre a nu o mai da pe după cireş, – cum scria în ale sale Amintiri din copilărie, Nică al lui Ştefan a Petri -, să intrăm, – că nu-i chiar atât de mare noroiul -, direct în miezul problemei. Cum întotdeauna, ce-i drept nu-i păcat, să recunoaştem că autorităţile locale (dar…nu toate), aleargă, se străduiesc, ca promisiunile făcute, în faţa celor care i-au ales şi le-au acordat girul, să prindă viaţă.
De regulă, este de dorit ca laudele să fie evitate, pentru că, – nu-i aşa -, vorba lui Brucan, nu fac bine. Şi ceea ce s-a făcut bun şi este de admirat, la fel ca şi ce este la polul opus, se vede. Şi de-aproape şi de la distanţă. Din vremuri imemoriale, cred, s-a spus şi se spune, pe bună dreptate, că, pentru om, cel mai fidel şi bun prieten a fost şi este câinele. Acum, între noi fie vorba, depinde de la caz la caz. De la o vreme, nu…imemorială, oraşele ţării, – nu am treabă cu ale altora -, s-au înfrăţit cu nenumărate localităţi de pe harta Europei dar, – şi…aici e-aici -, şi cu câinii. Nu ai altora. Nu voi folosi elemente comparative că nu-şi au rostul. Graţie fostei dive de cinema, a cărei vreme şi cătare, au cam apus, – e vorba de Brigitte Bardot-, apărătoare cu acte în regulă, zice ea şi alţii ca ea, 
a patrupedelor canine, o mare parte din localităţile ţării, au devenit un fel de crescătorii ad-hoc, pentru câini, de toate rasele, dar, mai ales, de jevre devenite…comunitare !! Foind dex-ul limbii române, afli că adjectivul “comunitar”, se referă la ceva care aparţine Comunităţii Economice Europene (Piaţa comună) !! Păi…dacă stăm strâmbi şi judecăm drept, ne întrebăm cam ce poate fi comun între câini şi economicul european ?? Aud ?! Nu peste multă vreme, – în cazul în care răzmeriţele ivite între autorităţile de la noi, din oraş, care se luptă de atâta amar de vreme, să cureţe străzile de aceste nepoftite vietăţi -,cu alte vietăţi, a căror părere este total contrarie -, locatarii oraşelor vor trăi printre câini, fiind, din ce în ce mai greu, toleraţi de aceştia. Ca o mică paranteză, merită spus şi faptul că, la câteva sute de apartamente ale oricărui cartier, dacă s-ar face un recensământ canin, probabil, încet, încet, se tinde către o oarecare egalitate !… Mai mare frumuseţea, să vezi, în fiecare dimineaţă, ajungând în faţa blocului, şiruri de…domni şi doamne, cu vârste,de regulă, către senectute, dar şi tinere, – rar de tot tineri -, cu câini de nenumărate rase, legaţi cu…caţometrele de gât, unii nu numai cu unul ci cu doi. Apar în anumite zone, – selectate de aceste ciudate vietăţi nevinovate -, îşi fac, fără excepţie, nevoile…vitale, în fiecare zi, în aceleaşi locuri, sub blânda şi indiferenta, – ca să nu-i zic nesimţita -, privire a stăpânilor lor, după care, merg în Parcul Lido, acolo unde, încet, dar sigur, locul de joacă al copiilor şi de destindere al cetăţenilor din zonă, va intra în posesia câinilor şi a crescătorilor acestora ! Din informaţiile pe care le deţin, nu puţini dintre aceşti stăpâni de patrupede, pentru care, nu ştiu de ce, – deşi legea OBLIGĂ -, niciunul nu achită vreo taxă la asociaţia de locatari. Cea din care fac parte…mulţumită administratorului acesteia, încă nu s-a transformat în asociaţie pe proprietari şi nici şanse nu-s !!! A văzut, oare, – pentru a respecta LEGEA , că există obligaţii legale, pentru stăpânii acestor vietăţi -, cineva, pe vreunul, cu lopăţică şi sac,să adune excrementele câinelui pe care-l posedă şi-l divinizează ?? Nu cred. Dacă ai…curajul să-i atragi atenţia vreunui…bogătaş de patrupezi, că nu mai poţi admite ignoranţa şi lipsa de respect , la baza cărora stau astfel de acte josnice, ţi-ai găsit beleaua, iarăşi vorba lui Creangă !! Repet: ştiu ce luptă duc unele autorităţi locale pentru…salvarea noastră dar şi atitudinea celor certaţi nu numai cu legea ci şi cu un simţ elementar ! Pentru că, probabil, i-a fost cuiva teamă că aceşti patrupezi comunitari, sunt în scădere numerică, undeva (dar nu oriunde !!!), lângă gardul ce împrejmuieşte clădirea Şcolii Generale „C. Brâncuşi”, chiar în spatele blocului Lido, o căţea, a dat naştere câtorva căţei.Copiii şi o parte din…supuşii lui B. Bardot,din zonă, au făcut o construcţie, din cartoane, ca-n bantustanele Africii de Sud, i-au mutat şi-I oblojesc acolo, cu cratiţe cu mâncare şi cu tot tainul necesar !! Aşa după cum se vede în imagini. Ce-ar zice, oare, Titanul sculpturii moderne, dacă ar vedea ce respect i se acordă, lângă şcoala, care, – ce ironie a sorţii -, îi poartă numele… De ce să nu facem reclamă şi câinilor, nu ? Deci, ce ziceţi, am intrat au ba, în Europa ??? De căpuşe, ce să mai vorbim !…Puşchea pe limbă…
C. A.
