La Mulţi şi binecuvântaţi ani, Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, Acad. dr. IRINEU! – ,,Pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos să-L aşteptăm cu speranţă sigură şi să-L dorim cu dragoste fierbinte”!

924

Astăzi, 16 noiembrie 2021, Eparhia Olteniei sărbătoreşte ziua de naştere a Înaltpreasfinţiei voastre, Părinte Acad. Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi  Mitropolitul Olteniei, născut la data de 16 noiembrie 1957, în satul Spinu, din comuna Perişani (Judeţul Vâlcea), din părinții Gheorghe și Maria, cu numele de botez al Înaintemergătorului Prooroc Sf. Ioan, Botezătorul Domnului! După terminarea anilor de şcoală gimnazială, aţi părăsit satul natal, una dintre cele mai frumoase localităţi montane din judeţul Vâlcea, cu adânci reverberaţii în istoria neamului românesc, fiind animat de gândul că educația are implicații semnificative în viaţa fiecărui individ în parte, a fiecărei comunități, a fiecărei națiuni, iar educaţia teologică este chintesenţa trăirii spirituale a omului! Poate că în mintea şi în sufletul fiecăruia dintre noi păstrăm emblema inconfundabilă a locului în care ne-am născut, iar pentru Arhieria Voastră viaţa de creștin se va oglindi mereu, cum se oglindeşte pentru fiecare om, și în afară noastră, și în societatea în care trăim, atât de divizată, cum se prezintă uneori această omenie și trăire în Cuvântul lui Dumnezeu. Încă din tinereţe, poate aţi realizat faptul că timpul se află în strânsă legătură cu sufletul, că de cele mai multe ori timpul se dovedeşte prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, «timpul devine o eternitate», cum spunea William Shakespeare, iar sufletul este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, rămânând ca două răni omeneşti adânci care sângerează lumină!

Învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai frumoasă poveste de dragoste a tuturor timpurilor!
Pentru că am văzut ca pe un exemplu de omenie învăţătura ce reiese din Evanghelia Duminicii sutașului roman, care vine la Mântuitorul Iisus Hristos ca să-i ceară un favor pentru unul dintre soldații săi, iar încrederea sutașului roman în Cuvântul lui Dumnezeu împreună cu iubirea sutaşului sunt lăudate de Domnul, de aceea îl dă mereu ca exemplu celor prezenți şi acultători la Cuvântul Său! Uneori, credința fără de iubire devine fanatism, însă ea, când este însoțită de iubire, se transformă în sfințenie binecuvântată de către Bunul Dumnezeu! Acest exemplu al omeniei sutașului roman face parte din mesajul pe care Evanghelia ni-l transmite și nouă, pentru ca în această lume în care trăim, cu toate provocările ei, să nu uităm de acest Cuvânt al lui Dumnezeu, Care Se milostiveşte de noi și Care este binevoitor față de noi! Fără îndoială, conştientizând faptul că vă urmaţi vocaţia, deoarece un rol fundamental al educației se referă la dezvoltarea personală, iar fiecare individ trebuie să valorifice posibilitatea de a se dezvolta potrivit potențialului propriu, astfel încât să poată privi cu încredere spre viitor, mereu v-aţi gândit la faptul că dezvoltarea personală a fiecărui om se continuă prin învățare pe tot parcursul vieții şi este esențială în societatea contemporană. De aceea, devenind frate la Mănăstirea Frăsinei, aţi înţeles pe deplin că mai importantă decât toate cele lumeşti este căutarea Lui Dumnezeu, a Luminii, a Binelui și Adevărului suprem, asumată în deplină cunoștință de cauză, ceea ce v-a făcut să mărturisiţi cu modestie că vă consideraţi «doar un călugăr» care: ,,mereu o să am chilia mea”, poate meditând şi la cuvintele Fericitului Augustin, care consideră învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai frumoasă poveste de dragoste a tuturor timpurilor, că mântuirea este numai lucrarea harului, iar dacă ar fi fost în lume numai un singur păcătos, Iisus ar fi adus, cu drag, pentru el singur, aceeaşi Jertfă ca pentru o lume întreagă decăzută în păcatul suferinţei pandemice, mai ales că răul fizic a fost, cu siguranţă, permis de Dumnezeu şi se poate spune că, într-un anume sens, a fost chiar voit de către Dumnezeu, Care, însă, nu l-a voit de dragul lui, ci El a voit un univers, o ordine naturală, care presupune cel puţin posibilitatea defectelor fizice şi a suferinţei. Voind creaţia unei naturi sensibile, Dumnezeu Atotputernicul a voit acea capacitate a noastră de a simţi atât durerea, cât şi plăcerea, ce sunt în mod natural inseparabile de natura umană. El nu a voit suferinţa ca atare, ci acea natură (un bine) care este însoţită de capacitatea omului de a suferi. Mai mult, perfecţiunea universului presupune existenţa unor fiinţe care pot fi degradate, pe lângă cele ce nu pot fi degradate, iar dacă există fiinţe degradabile, degradarea şi moartea se vor petrece în acord cu ordinea naturală. La fel, menţinerea ordinii dreptăţii presupune ca şi răul moral să-şi primească pedeapsa, astfel că putem spune că Dumnezeu Atotputernicul şi Preamilostivul a voit şi a cauzat acea pedeapsă pentru a menţine ordinea dreptăţii care face parte din Planul Său! Iar Arhieria Voastră se înscrie în acest Plan, la fel ca viaţa fiecăruia dintre noi, pentru că aţi urmat studiile la Seminarul Teologic «Sf. Grigorie Teologul» din Craiova (1975-1980) și ale Institutului Teologic Universitar din București (1981-1985), obținând titlul de licențiat în teologie, cu teza «Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa», iar, după terminarea facultății, în anul 1985, aţi fost hirotonit ierodiacon și ieromonah (1986), cu numele IRINEU, care înseamnă «Aducător de pace» sau «Făcător de pace», tocmai pentru a întări spusele Sfântului Augustin, atât de pilduitoare şi demne de reţinut: ,,Nu aflu în jurul meu decât minţi lipsite de discernământ care strigă împotriva mea; eu nu am nimic de arătat ochilor pe care păgânul îi are pentru văzut. Acest om nu are ochi pentru a vedea ceea ce eu îi pot arăta în mod real. Aş vrea să plâng pentru asta, să mănânc pâinea mea cu lacrimi, căci Dumnezeul meu este nevăzut, iar interlocutorul meu caută un lucru vizibil, când îmi zice: «Unde este Dumnezeul tău?», dar eu îţi spun: «Arată-mi sufletul tău? Pentru ce nu poţi face acest lucru?»! Fiindcă este nevăzut. Şi totuşi, acesta este ceea ce există mai bun în tine! Îmi spui că îţi cunoşti sufletul după acţiunile sale! Foarte bine! În acelaşi fel Îl cunosc şi eu pe Dumnezeu! Cel care a făcut tot ceea ce afli valoros în tine însuţi, acesta este Dumnezeul meu”!

,,Dumnezeu nu datorează nimănui nimic, fiindcă El le oferă tuturor pe toate în mod gratuit”!
Iar Dumnezeul Arhieriei Voastre S-a arătat, astfel că după cursurile doctorale în specialitatea «Patrologie» la Institutul Teologic din București, cu dizertația «Politica religioasă a împăratului Iustinian», după ce timp de un an (1986-1987) aţi urmat cursuri de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității din Grenoble şi aţi continuat pregătirea de doctorat în specialitatea «Dogmatică» la Institutul Teologic Ortodox «Saint Serge» din Paris (1987-1990), absolvind cursurile cu calificativul «magna cum laude», în anul 1990, pe baza susținerii tezei «La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand», sub coordonarea științifică a Pr. prof. dr. Boris Bobrinskoy, vi s-a conferit titlul de doctor în teologie. După anii 1990-1991, aţi urmat o strălucită şi prodigioasă carieră didactică teologică, iar în anul 2008 aţi fost ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în scaunul de Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei şi întronizat la data de 27 iulie 2008, în Catedrala mitropolitană «Sfântul Dumitru – Izvorâtorul de mir» din Craiova, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române! După ce am colaborat în chip minunat cu ÎPS Teofan, din acel an 2008, m-am simţit un apropiat al Înaltpreasfinţiei Voastre, însoţindu-vă la slujbele prilejuite de sfinţirea şi resfinţirea bisericilor din Gorj, ca şi şi la sărbătorirea hramurilor mănăstirilor din acest judeţ, mai ales că pe baza dialogurilor realizate mi-aţi prilejuit bucuria negrăită de a publica volumul de interviuri sugestiv intitulat: «DIALOGURI TEOLOGICE PE FILE DE CALENDAR», pe care l-aţi tipărit la Mitropolia Olteniei şi pe care l-am aşteptat multă vreme! Pentru că Fericitul Augustin este una dintre «slăbiciunile» mele, aş dori să închei această prezentare aniversară tot prin cuvintele Sfântului Augustin, care considera că omul este prizonierul diavolului în mod corect şi tot în mod corect este răscumpărat de către Iisus Hristos, mai ales că: ,,Dumnezeu nu datorează nimănui nimic, fiindcă El le oferă tuturor pe toate în mod gratuit. Şi dacă cineva ar pretinde că i se cuvine ceva de la El pentru meritele sale, în mod sigur, Dumnezeu nu-i era dator ca el să existe; întrucît, neexistînd, nici n-ar fi avut cui să-i fie dator. Şi totuşi, care este meritul în a te întoarce la Acela de la Care ai existenţa, ca, întorcîndu-te, să devii mai bun chiar datorită Aceluia de la Care tu ai existenţa? De vreme ce tu, dacă n-ai vrea să te întorci la El, Lui nu i-ar lipsi absolut nimic, dar ţie ţi-ar lipsi El Însuşi, Cel fără de Care, tu n-ai fi nimic, şi Cel de la Care eşti şi tu ceva, aşa cum eşti, astfel încât, dacă tu nu te-ai întoarce în El, nu I-ai restitui decît faptul că exişti graţie Lui Însuşi, în rest nimic altceva! Vei fi, totuşi, un nefericit! Dar, întrucât omul nu se poate ridica de la sine, aşa cum a căzut de la sine, noi să păstrăm cu credinţă tare mâna cea dreaptă a Lui Dumnezeu, care s-a întins din înalt deasupra noastră, adică pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos să-L aşteptăm cu speranţă sigură şi să-L dorim cu dragoste fierbinte”! Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, împreună cu toţi gorjenii mei, împreună cu toată Oltenia şi cu ţara toată, vă dorim ca încercările să vă întărească şi să aveţi puterea de a fi mereu Ierarhul strălucit al Olteniei şi al României, să fiţi sănătos şi cu îndelungată slujire în slujba Bisericii şi întru Slava Atotputernicului DUMNEZEU! LA MULŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI!
Prof. dr. VASILE GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here