La mulți ani, ziaristului pensionar Pavel Popa!

2003

Profesia, mai bine zis trăirea vieții de ziarist nu poate fi întreruptă de retragerea din activitate. Chiar dacă nu-ți mai câștigi existența din scris, vei rămâne mereu o persoană care pune întrebări, un scormonitor dincolo de aparențe. Pentru Pavel sau Paul Popa, vechi ziarist la „Gazeta Gorjului” și mai apoi „Gorjeanul”, pensionarea a însemnat o perioadă de regăsire și concentrare pe o mai veche pasiune, de inovator în ale mecanicii. Întâlnindu-ne într-o zi, mi-a povestit despre un interesant dispozitiv auto antiderapant pe care l-a pus la punct de-a lungul a zece ani. Dar asta a însemnat și o retragere din viața socială, lucru pe care îl regretă oarecum. Îi lipsesc întâlnirile cu prietenii, cu vechile cunoștințe, participarea la evenimente culturale.
Și totuși, o întâmplare anume i-a readus în atenție o altă veche pasiune, aceea a poeziei. Regăsind un caiet cu creații ale sale din tinerețe, a purces la editarea unui volum de poezii – „Salt Retro-Magic” -, publicat la Editura Pim din Iași, evident, cu eforturi financiare proprii, susținute din modesta sa pensie. Din prefața scrisă de profesorul, poetul și criticul literar Ion Popescu-Brădiceni, membru al Uniunii Scriitorilor din România, pot să extrag câteva fraze care îmi confirmă satisfacția lecturii poeziilor:
„În cartea sa duminicală Salt retro-magic, poetul Pavel Popa-Misăilă dăruiește, în fine, realmente salutar, necesar, crepuscular, cicluri de poeme reprezentative – unele funcționând ca ars poetica – celor care vor fi ispitiți să cerceteze mai în profunzime extraordinarul fenomen columnist. Le și nominalizez, fără preget: Nausicaa și Tinerețe fără bătrânețe. Reportaj liric. Există în ele o densitate transmitologică, o scriitură erotică de-o tulburătoare vibrație a versului. De fapt, poetul transcende spiritualul prin incantația aproape magică, prin strania transparență a materiilor semantice, prin reîntoarcerea la o suprarealitate vizionară, asumată ironic, la persoana întâi, subiectiv și autoreferențial”.Autoironia este o calitate pe care Pavel Popa nu a pierdut-o nici la cei aproape 77 de ani. Probabil, este și cea care îi permite să privească cu o anumită detașare, chiar umor, anumite slăbiciuni și neputințe aduse de înaintarea în vârstă. „Vine un timp, nu prea devreme, nu prea târziu/ (cât mai respir, cât mai sunt viu)/ Când supus unui îndemn imperios/ Am să cobor în mine spre a fi judecat/ De EUL meu, martor exigent și riguros/ La tot ce-am făptuit cu voie sau motiv asumat/ O faptă bună sau un păcat de neiertat”.S-a născut departe de zona Olteniei, în Vrancea, dar viața l-a adus la Târgu-Jiu. A lucrat ca muncitor și tehnician la Fabrica de mobilă, apoi cineva i-a remarcat talentul literar, astfel că a început să scrie la „Gazeta Gorjului”, unde a devenit mai târziu redactor. Din cei trei copii, doi au îmbrățișat cariera muzicală: George Popa este muzician, compozitor și locuiește în București, iar Mariana, profesoară de muzică, s-a stabilit în Danemarca, unde s-a și căsătorit. Cel mai mic dintre copii, Daniel, este director de vânzări la o mare firmă din Bulgaria.În încheiere, vă invit la lectură, adăugând că Pavel Popa este și un produs al Cenaclului Columna, o adevărată școală literară care, la Târgu-Jiu, a șlefuit generații întregi de poeți și scriitori. Paul (Pavel) Popa este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.Și pentru că în aceste zile Pavel Popa sau Nea Paul împlinește o vârstă simetrică (77 de ani), îi urăm la mulți ani, sănătate și multe bucurii din partea celor dragi!
Adina Andrițoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here