În prima săptămână a acestui an la o ieşire pe Defileul Jiului am putut descoperi o veritabilă paletă de fenomene ale naturii pe durata unei zile începând cu o „pripeală” între Castrul Roman şi Mănăstirea Vişina continuând cu o ploaie ca în miezul verii la Meri o ceaţă „să-ţi bagi degetele în ochi” aproape de Lainici şi o fulguială iar la final ninsoare în toată regula în apropiere de Valea Polatiştei de la limita de nord a judeţului nostru.
Atunci am afirmat în paginile Gorjeanului că perimetrul unde în cursul unei singure( şi aceea de iarnă) zile poţi parcurge asemenea multitudine de forme ale naturii ce te pot lăsa „ca la dentist” este vrednic a fi protejat pe viitor indiferent care vor fi costurile materiale ori morale ale 
acestui demers.
Un alt traseu apropiat de cel prezentat ce am avut privilegiul să-l parcurg zilele trecute tot în zona montană a Gorjului a fost cel de pe Valea Motrului până în vecinătatea acumulării Valea Mare. Plecând din Tg-Jiu drumul a fost bun până la Tismana cu o ceaţă deasă ce a persistat 
până la Apa Neagră iarăşi bună până la Călugăreni-Cloşani ca să continue cu o măzăriche şi la final cu o fulguială în toată regula în apropierea lacului Valea Mare. Acesta din cauza timpului ori a anotimpului hivernal căpătase o culoare asemănătoare topazului ce ne amintea de 
lacurile din filmele cu Winettou din copilărie. Zăpada persista încă din abundenţă pe acele locuri iar împreună cu vegetaţia şi mirosul de răşinoase confereau locului o atmosferă de basm.
Ca să fiu puţin răutăcios mantia de nea de pe malurile lacului mai urma să ascundă (nu pentru mult timp) şi urmele vetrelor de foc făcute haotic nu de cei ce iubesc natura ci de cele mai multe ori (după cum mărturisea un localnic aflat cu caprele prin zonă) de tot soiul de cheflii şi petrecăreţi ce nu au văzut în acele locuri decât oportunităţi în a face focuri cât mai mari pentru agapele lor bahice.
Păcat că după ce zăpada din jurul lacului se va topi de tot peisajul va recăpăta inesteticile „cicatrici” datorate vechilor vetre de foc haotic amplasate de personaje ce în cea mai mare parte nu au nimic în comun cu frumuseţea naturii.
Şi autorităţile locale trebuie să se mobilizeze şi să ia o serie de măsuri care să stopeze „gratariada „fără noimă ce va începe odată cu venirea anotimpului călduros şi să conserve perimetrul de un pitoresc aparte şi o frumuseţe răpitoare. De asemenea o serie de mici reparaţii pe unele porţiuni ale drumului de acces ce ne poartă din locul unde Tudor Vladimirescu a citit celebra sa proclamaţie până în împărăţia de topaz a lacului Valea Mare ar fi binevenite pentru dezvoltarea potenţialul turistic al zonei ( precizez că vorbim despre turişti ori simpli admiratori ai naturii şi nu despre cheflii pe care subiectul nu îi interesează dumnealor dorind pur şi simplu locuri pentru apucăturile lor „ancestrale” ca să ne exprimăm elegant şi de această dată).
La final trebuie să recunoaştem că perimetrul Văii Motrului în sezonul hivernal oferă celor ce se încumetă să îl parcurgă un aer curat şi peisaje ce pur şi simplu te lasă cu gura căscată. Trebuie numai să avem grijă ca aceste veritabile sanctuare ale naturii gorjene să nu cadă pradă celor veniţi pentru chefuri în viziunea cărora aceste locuri nu valorează nici doi bani.
Mugurel PETRESCU
