L-am cunoscut, în urmă cu aproape 12 ani, pe D-l Gen.lt. CONSTANTIN ISPAS, l-am apreciat şi l-am admirat cu sinceritate. Mare la suflet, milităros, cugetător lucid, străin şi înstrăinat de mărirea deşartă, dăruitor şi iubitor de suflete, a lăsat gorjenilor şi, mai ales, VETERANILOR de RĂZBOI, o amintire nepieritoare. A cugetat profund la moarte, după ce Doamna vieţii sale l-a părăsit, în noiembrie 2019. Firul vieţii D-lui Gen.-lt. Constantin Ispas a fost lung şi presărat cu mari încercări şi grele provocări, cu bucurii şi mari împliniri. A ştiut să se bucure de viaţă, ca şi cum ar fi trăit două vieţi. Fiecare clipă a vieţii sale a purtat valoare de miracol şi o faţă de eternă tinereţe. Şi-a păstrat tinereţea în plină senectute, prin spirit şi credinţă în Dumnezeu. A legat o prietenie aleasă cu eminentul profesor, director şi inspector Ion Grigoroiu, şeful ANVR al comunei şi s-a înfrăţit cu Leleştii, pe care l-a îndrăgit ca pe satul natal.
Cei 50 de ani sub arme l-au făcut să înţeleagă că valorile de bine, de frumos şi de adevăr devin virtuţi peste timp şi oameni. Împătimit şi adânc trăitor al istoriei adevărate, iubitor şi cunoscător de muzică, specialist în aplicaţiile matematicii şi ciberneticii, în domeniul conducerii militare, D-l Gen.-lt. CONSTANTIN ISPAS a reconstituit o parte din Istoria militară a Gorjului, prin editarea celor 5 volume NEMURITORII . Tot din dragostea de glia strămoşească, de om şi de istorie, a scos revista ONOARE şi JERTFĂ, împlinindu-şi destinul de cel mai valoros general gorjean.Pentru că a luptat pe toate fronturile vieţii, Dumnezeu salvându-l din ghearele iadului de pe front, în două rânduri, a urcat pe treptele cele mai înalte ale virtuţilor omeneşti. În calitate de Preşedinte al ANVR Gorj, s-a aplecat, cu dragoste şi recunoştinţă, asupra VETERANILOR DE RĂZBOI.
D-l Gen.-lt. CONSTANTIN ISPAS s-a grăbit să plece în lumea fără dor, unde îl aşteaptă, nerăbdătoare, minunata sa Doamnă!
Vor trece anii cum trecură,
Pe lângă noi, neobosiţi.
Şi azi, la înmormântarea sa,
Stă Domnul General ca între sfinţi.
Noi îl simţim prin al său spirit,
Că fericit va fi acolo, sus.
Ne este greu şi-acum să credem,
Că repede la Doamna sa s-a dus.
Ne-om duce şi noi, toţi, cândva,
Când nici n-om şti şi pe sărite.
De Domnul General al nostru,
Ne-or lăcrima aducerile-aminte.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu,
Să-l pomenească fără încetare,
Să stea în linişte cu Doamna sa
Şi bucuria noastră va fi mare.
Să ne aştepte, c-om veni şi noi,
În Raiul Veşniciei Sfinte.
Pomeneşte-l, Doamne, pe Domnul General- locotenent,
Brav Veteran, soţ tandru şi iubit părinte!
Prof. I. Făgaş
