Mama Domnica Trop, un model pentru tinerii interpreţi
De ceva timp, aflat într-o vizită de documentare în zona oraşului Baia de Aramă, mi-am propus şi chiar am ajuns să-i fiu oaspete nu departe, la Isverna,şi celebrei ,,ciocârlii” a cântecului popular mehedinţean, Domnica Trop, ştiută şi adulată de o ţară întreagă datorită creaţiilor sale de neuitat.
Cine are un pic de a face cu folclorul nu credem să-i fie străine cântece precum ,,Sara când răsare luna”, ,,Şarpe, şarpe de dudău”, ,,M-a mânat mama la vie”, ,,Murgule, coamă rotată”, ,,Nu vine neica, nu vine”, ,,Mărie, mărie”, ,,Nu te mai pot iubi lele” , ,,S-o legat, neică, legat” sau ,,Mândra mea sprâncene multe” care, în timp, au fost preluate cu succes şi de alţi interpreţi ai zonei cum sunt Angelica şi Niculina Stoican, Petrică Mâţu Stoian, nepotul dumneaei, Mariana Ciurel sau chiar Nina Predescu. Discuţiile noastre cu mama Domnica, la umbra viţei-de-vie din bătătura căsuţei vizitată de sute de personalităţi, a fost extrem de interesantă şi a constituit şi pentru autorul rândurilor de faţă o experienţă de viaţă pe care nu a întâlnit-o de prea multe ori în cei 30 de ani de activitate publicistică. Aşadar, cui îi vine să creadă că această minunată româncă, cunoscută în întreaga ţară, nu a părăsit niciodată Isverna natală? Cine îşi poate închipui că şi astăzi, la cei 73 de ani, Domnica Trop trebăluieşte de mama focului pe lângă casă, muncind cu sapa în grădina de care este atât de mândră? Câţi dintre milioanele de ascultători şi de telespectatori care o adulează, ştiu că mama Domnica nu ştie să scrie sau să citească? Ce mai, chestii mărunte… În schimb, atunci când a zămislit-o, bunul Dumnezeu i-a hărăzit darul de a cânta şi de a se face respectată de oricine vrea frumuseţe, puritate şi autenticitate. Descoperită relativ târziu, prin anul 1973, de către celebrii Maria Ciobanu şi Ion Dolănescu cărora, la propunerea primarului de atunci al comunei, le-a 
cântat la masa festivă oferită după un spectacol, dada Domnica Trop, deja femeie cu bărbat, cu gospodărie serioasă şi cu trei copii, a realizat în câteva luni ceea ce alţii nu reuşesc să facă într-o viaţă îndelungată pe tărâmul artistic. Sprijinită de cei doi mari artişti care i-au pus la dispoziţie şi casa lor de la Bucureşti, ţărăncuţa chipeşă de 35 de ani din Isverna Mehedinţiului, sosită aici însoţită şi de fetiţa ei cea mare, a făcut doar în câteva săptămâni un adevărat tur de forţă prin marile instituţii media şi folclorice ale României. Mai întâi şi-a înregistrat valoroasele cântece la Radio Bucureşti, împreună cu Orchestra Radiodifuziunii, dirijată de faimosul Paraschiv Oprea, apoi a făcut acelaşi lucru şi la Casa de discuri ,,Electrecord”, pentru ca în final să fie solicitată şi de către Marioara Murărescu, pentru realizarea unor emisiuni de neuitat la Televiziunea Română. Cum era firesc, prin anii 1974-1975, numele anonimei Domnica Trop a devenit peste noapte celebru nu numai în judeţul Mehedinţi, ci şi în întreaga ţară, mărturie fiind sutele de spectacole la care era invitată la solicitarea miilor de oameni care doreau s-o privească şi s-o aplaude chiar acasă la dumnealor. Spre deosebire de mulţi alţii, dispăruţi foarte repede în anonimat, pe Domnica Trop n-a… îmbătat-o niciodată acest imens succes, fiind pe mai departe acelaşi OM simplu şi modest care a conştientizat destul de repede că adevărata valoare o au doar cântecele interpretate, ci nu fandoselile de tot felul sau goana cu orice preţ după bani sau după alte favoruri materiale. Aceasta a fost adevărata dumisale filosofie de viaţă ce s-a dovedit în timp un atuu de necontestat într-o carieră artistică aproape inimitabilă.
Directorul Dumitru Hortopan vrea Casa muzeu ,,Domnica Trop” la Curtişoara
Nu demult, pe data de 1 iunie 2011, cu ocazia lansării pe piaţă a filmului documentar-artistic ,,Muzeul Curtişoara, faima turismului gorjean”, invitatul de onoare al acestui eveniment cultural inedit a fost însăşi celebra Domnica Trop, venită special de la Isverna cu fiica sa cea mică,Elisabeta Firan Vladu, o urmaşă de nădejde a interpretării cântecului mehedinţean neaoş. În răcoarea acelei neuitate seri de vară, sub privirile fermecate ale copiilor şi a celorlalţi spectatori prezenţi în bătătura Casei ,,Celofan” de la Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtişoara, dada Domnica Trop, supranumită de noi şi ,,mama cântecului mehedinţean autentic” a susţinut un recital de excepţie din care nu au lipsit bineştiutele sale creaţii cum sunt ,,Sara când răsare luna”, ,,Şarpe, şarpe de dudău” sau ,,Nu vine neica, nu vine”. Pe lângă ropotele de aplauze binemeritate, cunoscuta artistă a reuşit prin graiul său înduioşător să smulgă şi câteva lacrimi unor vârstnici care, probabil,prin mesajul transmis de acele cântece şi-au reamintit crâmpeie din copilăria şi din tinereţea dumnealor fără de întoarcere! Prezent ca organizator la acest eveniment măreţ, alături de celelalte oficialităţi gorjene, Dumitru Hortopan, directorul Muzeului Judeţean,şi-a propus ca în scurtă vreme să realizeze aici la Curtişoara – Casa muzeu ,,Domnica Trop”. O idee generoasă care ar îmbogăţi patrimoniul acestei nobile instituţii cu o seamă de lucruri aparţinătoare cunoscutei artiste de rang naţional, devenită de patru decenii un exemplu de necontestat pentru generaţii întregi de tineri interpreţi ai melosului popular. Mai mult, faptul amintit s-ar constitui şi într-o reparaţie morală faţă de o mare PERSONALITATE a folclorului românesc, uitată cam demult de oficialităţile mehedinţene cărora, de-a lungul vremii, le-a adus o seamă de premii şi de onoruri prin vocea dânsei de excepţie. Astăzi, la ceas aniversar, autorul rândurilor de faţă,gorjenii, laolaltă cu ceilalţi iubitori de frumos şi de autentic din întreaga ţară, îi urează mamei Domnica Trop la cei 73 de ani de viaţă, multă sănătate, zeci şi sute de bucurii alături de minunata sa familie, precum şi clipe frumoase şi de neuitat în compania miilor săi de admiratori! La mulţi ani, stimată ,,ciocârlie” a cântecului muntenesc din Oltenia!
Dorin Brozbă
