George Drăghescu îl are pe cel de-al treilea ochi: pe cel din frunte, al Înţelepciunii; de sine şi pentru alţii, primită de la zei, ci nu furată prometeic. Aici e o nuanţă diferenţiatoare care îl defineşte ca poet şi filosof (a se citi: gânditor) în areal brâncuşian şi gorjean.
Poezia lui aşadar este caracterizată de un esenţialism motivat ontologic şi articulat axiologic, de o reducere a textului frumos la cel necesar, restituat într-o metarealitate mereu orientată spre un Centru Sacru: i-am zis eu – şi i-a spus, creator, şi George Drăghescu (şi transmodern – n.m. I.P.B.) – unde, adăpostit, „îngerul cronicar” îşi redactează mărturisire după mărturisire. Îi urăm, cu prilejul împlinirii vârstei de 45 de ani, viaţă lungă şi cărţi multe.
Ion Popescu-Brădiceni
Poezii de George Drăghescu
Dalta lui Brâncuşi
S-a ascuţit de Timp.
Timpul s-a ascuţit
De alte timpuri
*
Icoana părintească –
O fereastră deschisă
Spre o primăvară
De altădată.
*
Pe o piatră
Un şarpe
Se plimbă agale.
O furnică
Pe urma lui
Îi număra anii.
*
La geam un păianjen
Şi-a ţesut pânza
Să nu intre zgomotul.
Sărutul
Două Perechi De Buze
Se Apropie
Ca uşile unui lift.
*
Triptic cu Îngeri
Un înger
Se aşază
Pe o coală albă
Ca o mărturisire.
Un înger
Se aşază
Pe o coală altă
Ca o împlinire
Un înger
Se aşază
Pe o coală altă
Ca un muritor.
*
Sunt actorul
Fără scenă
Fără spectatori;
În cameră am
Un înger cronicar.
*
Nu vreau să zbor
Mai mult decât un înger
Şi nici să vorbesc
Mai mult decât Dumnezeu.
*
Un om trece indiferent
Pe lângă un câine mort;
Un câine nu trece indiferent
Pe lângă un om mort
Un copil îngroapă
Un câine lângă un om.
*
Mă uit în tavan
Înainte s-adorm
Cine mi-a spânzurat
Gândurile de becul afumat?
Tu, Doamne,
Sau Negrul Împărat?!
*
Am numărat podurile
Să ştiu în ce ape mă scald
Am numărat podurile
Să ştiu de câte maluri mă sprijin.
Am numărat apele
Să ştiu pe câte poduri mă joc.
Am numărat malurile
Să ştiu de ce valuri să mă feresc.
N-am să reuşesc
Să număr paşii lui Dumnezeu
Pe un pod părăsit.
*
Îngerul meu păzitor
A îngheţat
Am să privesc singur
Zăpada
Până se topeşte.
*
Oarecum Psalmi
Ai îmbătrânit Doamne,
Cu o stea!
Nu mai vezi
Singurătatea căruntă!
*
Trimite-mi doamne,
Un înger
Pe un fulger
Netimbrat!
*
Dacă te-ntâlnesc
Într-o bodegă, Doamne,
Dă-mi fumul la o parte
Să pot ieşi la Lumină.
*
Un melc are o casă.
Tu, Doamne, ai cerul;
Eu stau lângă casa melcului
Stingher
Şi-i fac umbră degeaba.
*
Al treilea ochi (reflecţii)
* Un actor nu poate ucide un cuvânt, un cuvânt poate ucide un actor.
* Abisul unei replici nu se atinge decât cu tăcerea ei.
* Iluzia este copilul legitim al realităţii.
* Parveniţii stau tot timpul pe un podium alunecos. De frică să nu cadă, aleargă până se prăbuşesc. Unii rezistă mai mult.
* Credinciosul adevărat nu-şi pierde capul printre sfinţi.
George Drăghescu
