Undeva, într-o localitatea, istoriceşte măruntă, la Dăbuleni, s-a retras spre fundul ridicolului Mircea Geoană. I-au plăcut omului nostru mereu crângurile cu scaieţi şi ciulinii care iscălesc nisipul. Ori, cu siguranţă, vorniceasa noastră – politica – este şi ea o lighioaie pre pământ mai crudă decât un vânător prost.
*
S-ar zice că lucrează şi guvernanţii care, la răstimpuri, trag câte-un fum, ca să prindă libelule. Dintre noi sunt destui în stare să se amăgească, vezi, Doamne, dintr-o lună, de la anul, e posibil să le crească toate alea-alea. Şi de ce să nu trecem din nou în odaia lor, unde, pe un perete, sub o scoarţă, stă scris: P-R-O-Ş-T-I-L-O-R-!
*
Aş vrea să auziţi un zvon al celor două maluri ale Jiului care se privesc. Apa ce curge între ele este doar un ax pentru echilibru. Dacă li s-ar reda glasul, le-am putea auzi jalea de du-mă, du-mă. Şi fiindcă stai mai bine cu imaginaţia, cititorule, ai putea observa că râul oraşului nostru este străbătut de sângele câte unui lup ucis de vânători, la izvoare.
*
Un soare minuscul se stinge, iar gândul zice singur: s-a îndesat numai într-o garoafă albă. Răscolesc din nou oglinjoara televizorului şi aflu că un primar dintr-o localitate din Ardeal a intrat în greva foamei numai să primească, pentru oraş, ajutor de încălzire de la guvern. Cred că omul este bine intenţionat. Dar ce fac în acest timp oamenii lui, cetăţenii oraşului, cei pentru care el dă strigăt? În România mămăliga se face la foc mic. Să nu-l doară burta pe gospodar. Când stă să ningă, desigur tot românul se dă la somn. Frate, dacă-i decembrie, chiar nu-ţi vine şi ţie dor de un alt decembrie? De unde trag eu concluzia că istoria noastră face doar cât un galben aruncat de un străin pe uliţă.
*
Cu parfum de cuţit luna taie vânt de ninsoare. Nici să vii şi nici să pleci!
*
Nu-l pot ierta pe Mircea Geoană crezându-l frumos şi cu măsură mare la minte. Şi chiar mi-am zis cu ani în urmă că bătrânul Ion (Ilici) Iliescu exagerează, că-i nedrept cu tânărul care îl învinsese în alegerile de la partid. Acum MG s-a arătat ca MG. Pe marginea drumului său s-a uscat, în adânc, o buruiană – pirul. Fluierând a pagubă-n ciuperci a adunat-o chiar amantul cel prost(ănac) al dumneaiei vorniceasa?
Alex Gregora
