Nicolaus Olahus (10 ianuarie 1493 – 15.01.1568), umanist, istoriograf şi om politic de origine română – II
Implicarea lui Nicolaus Olahus în politică şi istorie, după cum reiese din cartea lui Ştefan Bezdechi, profesor universitar la Cluj, publicată în anul 1939 la Editura RAM din ANINOASA – GORJ, este implicită funcţiilor sale de Prinţ – primat al Ungariei, Cancelar şi Guvernator al Ungariei, precum şi regent al acestei ţări.
Din anii tinereţii (1522 – 1526), Olahus a fost consilier al regelui Ludovic al II-lea şi mai ales al reginei Maria a Ungariei şi totodată regentă a Olandei, umanistul român deţinând şi funcţia de secretar – consilier la curtea regală. Ca arhiepiscop de Esztergom (Strigonium în latină) şi primat al Bisericii catolice din Regatul Ungariei, va fi numit guvernator al tentoriilor maghiare de vest, controlate de habsburgi.
Lucrările sale „Hungaria” şi „Attila”, redactate în perioada şederii în Olanda, oferă preţioase informaţii cu privire la topografia şi istoria Ungariei şi în special a TRANSILVANIEI.
Tot istorice sunt şi lucrările sale: „Genesis filiorum Regis Ferdinandi”, „Epfemerides”, „Brevis descriptio vitae Benedicti Zerchski” şi „Hungaria et Attila sine de originibus gentis regni Hungariae… emondato coniumetim editi”, apărută postum la Viena, în anul 1763.
Faptul că s-a născut în Sibiu, Scaunul Sibiului, Voievodatul Transilvaniei, în anul 1493, ne îndeamnă să privim cu emoţie şi curiozitate informaţiile transmise de marele enciclopedist medieval. Am precizat că este nepot al domnitorilor români, de înalt prestigiu, Vlad Ţepeş (după tată) şi al lui Matei Corvin, după mamă, din neamul Huniazilor (Barbara Huszár) consfinţeşte originea regală a umanistului.
Informaţii preţioase ne trimite despre Transalpina (Valahia), care îşi trage numele de la Flaccia (provenind de la Flaccus, care a adus acolo o colonie romană).
Valahia se întinde de la munţii prin care se desparte de Ardeal până aproape de Marea Neagră. Este un ţinut de şes, lipsit de ape, cu capitala la Targawystya.
Este condusă de două familii, născute, la început, în aceeaşi casă: Dăneştii şi Drăculeştii. Prinţul este numit voievod şi este ales cu ajutorul regelui nostru (ungur), dar şi de armatele sultanului.
Dracu (Vlad), Manzilla din Argeş, Stoian (Ştefan) sunt ascendenţi paterni ai enciclopedistului. Vlad Dracu îl ucide pe Stanciu, unchiul meu, cu securea, iar fratele lui Ştefan (tatăl meu), a fugit la regele Matei Corvinul, care-l readuce cu oastea în Muntenia pe tron. Mihnea Voievod a fugit în Sibiu, cu o fată pe care a luat-o voievodul Moldovei, dar a fost ucis la ieşirea din biserică. Petru de Argeş, unchiul meu, fiul lui Stanciu, a fost domn în Muntenia, sub Mahomed, paşa Sultanului. I-au tăiat nasul. Tronul Munteniei este supus tiraniei turceşti. Muntenia este despărţită de turci numai prin Dunăre. Valahia se învecinează cu Moldova la Răsărit, iar Moldova cu Podolia, aproape de Tătari, vecini cu Marea de Azov. Şi Moldova este condusă de Voievod, dar fără primejdii ca în Muntenia, care prestează jurământ ca şi cel al Munteniei, regelui Ungariei, pentru fidelitate. Regele Ungariei le-a dăruit voievozilor moldoveni câteva cetăţi. Acum este domnitor PETRU RAREŞ. Moldovenii se ţin de neam şi ispravă faţă de Muntenia. Au cavalerie excelentă şi pământ roditor. Regele Ungariei are deseori războaie cu Polonia, unde luptă 400 mii de oameni. Condiţia voievozilor români nu este sigură, iar alianţa cu Valahia nu este trainică. Forţele Valahiei pot vătăma Transilvania când este lipsită de apărare, dar nu pot ajuta apărarea Ungariei, când se iveşte primejdia la hotar.
Valahii, ca şi moldovenii, sunt creştini, urmând Grecia. Practicile valahe (practicas Valahorum) sunt învăţate de la turci, iar aceştia de la bizantinii decăzuţi („grecotei cu ceafa groasă, bulgăroi cu nas subţire”, le zice marele Mihai Eminescu).
Valahii nu îşi ţin cuvântul, ţes intrigi, ucid domnitorii (de aici rezervele ardelenilor împotriva bizantinilor din Bucureşti).
„Patris mei, si bene memini patrius consanguiness”.
Valahii sunt colonii romane şi au multe cuvinte comune cu limba romanilor. Monedele romane şi celelalte obiecte arheologice sunt dovada vechimii stăpânirii romane aici.
Populaţiile migratoare (germani, plavi, poloni, ruteni, boemi, nidravi, croaţi, dalmaţi, slavoni, serbi, rasci, ocupă marea parte a Regatului, încât acea parte a EUROPEI PARE SĂ REIA ÎNFĂŢIŞAREA PE CARE A AVUT-O ÎNAINTE DE VENIREA UNGURILOR.
Slavii se reîntorc în inima ţării, se răspândesc în toate provinciile Regatului.
„… Ţara de peste Carpaţi a străbunilor/Dintr-o vestită viţă, viaţa-mi dădu/Fost-am doar oaspete aici”. (versuri Nicolaus Olahus).
VA URMA
Prof. Virgil Cercelaru
