Înfruntând cu nebănuit curaj prezenţa greilor, a clasicilor de la „Columna”, cenaclu cu peste cinci decenii de activitate, Ionuţ Luis Popa a citit din cea de a doua sa carte – în curs de elaborare – un grupaj consistent şi concludent.
Deşi Lazăr Popescu, Cristian George Brebenel, Spiridon Popescu, Gheorghe Mihai Amaradia şi Marius Iorga, au exprimat unele rezerve, unele întemeiate, desigur, o altă aripă l-a încurajat tot motivată: Adrian Frăţilă, Vasile Ponea, Silviu Doinaş Popescu şi Viorel Surdoiu. Astfel, s-a reluat sesiunea de primăvară-vară (februarie-iunie) a „Columnei”, o adevărată mişcare a literaţilor târgujieni, o şcoală practic, ea dând judeţului şi ţării valori certe, sigure, unice în felul lor.
Poezia lui Ionuţ Luis Popa frapează fie printr-un efect de scenariu voit prozaic, dar scena deschisă şi interpretată dobândind accent fie de alegorie fie de parabolă, fie prin seducţie nucleontică tributară încă metaforei sau metonimiei.
Tânărul poet se află pe cale către Poezia autentică, pe pragul dintre sentiment şi viziune, pluteşte pe aripile iubirii şi ale mirajului de a fi întru lirism şi dovedeşte o poftă de lectură ce-i va fi de mare folos.
Ion Popescu-Brădiceni
