Învăţătura Preotului de mir – Sărbătoarea Sf. Ier. Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului – «Ai ştiut că ne vin vremuri grele, o, Sfinte Părinte Calinic, și vărsat-ai lacrimi pentru ele, ajutor să dai»!

636
fbt

Pentru că joi, 11 aprilie 2024, l-am sărbătorit pe Sf. Ier. Calinic de la Cernica, (1787 – 1868), născut la 7 octombrie, 1787 în Bucureşti, aproape de biserica Sfântul Visarion, Episcopul Râmnicului, un predicator neîntrecut, un slujitor plin de Duhul Sfânt, călugăr smerit şi cuvios, sfetnic priceput pentru cei abătuţi, doctor pentru cei bolnavi şi episcop cu existenţă plină de har şi făcător de minuni, primul sfânt canonizat în Biserica Ortodoxă Română, în anul 1955. După ce refuză de câteva ori propunerea de a deveni Mitropolit al Ţării Româneşti, la 14 septembrie 1850, este ales episcop al Eparhiei Râmnicului – Noului Severin, pe care o păstoreşte timp de 17 ani. Despre acest moment, se spune că a primit cu multă mâhnire alegerea de episcop, fiindcă n-a putut strica hatârul iubitului său fiu duhovnicesc, Barbu Dimitrie Ştirbei, domnul Ţării Româneşti, şi s-a supus la voia obşteştii Adunări! La 17 ianuarie 1867, înainte de retragerea sa din scaun, după ce a terminat zidirea Mănăstirii Frăsinei, aflată în eparhia sa, Sfântul Calinic, care a dorit ca în acest sfânt lăcaş sihăstresc să nu intre niciodată parte femeiască, a fixat la un kilometru mai jos de Frăsinei o piatră pe care a scris următoarele: «Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Râmnicului Noului Severin. Acest lăcaş s-a clădit din temelie de noi, spre a fi chinovie de părinţi monahi. Şi fiindcă prin partea femeiască putea să se aducă vreun scandal monahilor vieţuitori acolo, sub grea legătură s-au oprit ca de la acest loc să nu mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să fie asupra lor, precum: sărăcia, gubăvia şi tot felul de pedepse. Şi iarăşi, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vie asupra lor tot fericitul bine. Amin. (Calinic, Râmnic, 1867, ianuarie, 17)». Deşi mulţi au interpretat aceste vorbe ca pe un blestem propriu-zis, în realitate, el reprezintă o binecuvântare pentru acest loc sfânt, e adevărat marcat de stricteţea avatonului athonit adus de Calinic de la Sfântul Munte Athos, după pelerinajul pe care l-a realizat aici. În vara aceluiaşi an, se spune că o copilă din satul Muereasca, care păştea vitele aproape de hotarul mănăstirii, alergând după acestea, a trecut din greşeală mai sus de piatra cu legământul pus de Sfântul Calinic şi s-a îmbolnăvit de epilepsie. La rugămintea părinţilor ei, preotul din sat a spus despre aceasta Sfântului Calinic, rugându-l s-o ierte şi să-i citească rugăciuni de vindecare. Sfântul a venit anume în satul Muereasca şi a intrat în casa copilei care zăcea în pat în grea suferinţă. ,,Mă cunoşti?” a întrebat-o Sfântul Calinic, iar, bolnava a făcut semn din cap că îl cunoaşte. Apoi, mângâind-o, i-a zis: „Ai să te faci sănătoasă; da, da, ai să te faci sănătoasă. Eu te-am iertat! Să ne rugăm lui Dumnezeu să te ierte şi El”! Apoi şi-a pus omoforul peste bolnavă, i-a citit rugăciunea de iertare, a stropit-o cu agheasmă pe frunte şi i-a zis din nou: „Da, da, ai să te faci sănătoasă!” Şi a plecat, iar, a doua zi, copila s-a trezit sănătoasă şi vestea minunii s-a răspândit în toate părţile, toţi cinstindu-l pe marele episcop Calinic ca pe un adevărat sfânt şi făcător de minuni. În final, să rostim o Rugăciune puternică şi binecunoscută către Sfântul Calinic de la Cernica: «Ai ştiut că ne vin vremuri grele, o, Sfinte Părinte Calinic, și vărsat-ai lacrimi pentru ele, ajutor să dai, oricât de mic. Tu ne-ai dăruit minune mare, prin sfintele moaşte de ierarh, pentru vremurile de-ncercare și pentru nenorociri, hotar! Picură-ne şi nouă lacrimi din suflete, blânde ploi de har, căci avem păcate, multe patimi de care nici nu avem habar»! Astfel, rânduiala lăsată de Sfântul Calinic la Mănăstirea Frăsinei, de interdicţie pentru femei, de a nu se mânca niciodată carne şi de a se face slujba de la miezul nopţii şi până dimineaţa, este păstrată cu multă stricteţe până în zilele noastre, iar cei care au încălcat rânduiala sunt aspru pedepsiţi! O coincidenţă fericită face ca înmormântarea Sfântului Calinic, de sâmbătă, 13 aprilie 1868, să fie întocmai şi în acest an, tot într-o zi de sâmbătă, şi tot de 13 aprilie 2024, când a fost pus la odihnă trupească în prezenţa mitropolitului Nifon cu patru episcopi, mai mulţi egumeni şi zeci de mii de credincioşi, «încât nu mai încăpeau în amândouă ostroavele», iar, trupul său era îmbrăcat în veşminte arhiereşti, aşa cum poruncise el, şi era aşezat pe scaun, cu cârja şi Evanghelia pe braţ, iar slujba prohodului s-a făcut în biserica cea mare din ostrovul «Sfântului Nicolae». Apoi, patru preoţi l-au purtat pe braţe, împreună cu arhiereii, preoţi şi diaconi, şi l-au înmormântat aşezat pe scaun, în partea de nord a pridvorului bisericii «Sfântul Gheorghe», ctitorită de el!
Preot Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here