Devenirea istorică a umanităţii furnizează dovezi peremptorii ca şcoala, ştiinta de carte,invăţătura ridică omul deasupra dobitoacelor, îi ramifică puterile materiale si morale, politice, estetice şi ştiinţifice.Şcoala, învăţătura ghideaza omul spre o profundă chibzuinţă şi cumpănire, spre o nimerită întrebuinţare a facultăţiilor minţii către o cugetare potrivită dezlegării enigmelor şi imperativelor ce brăzdează umanitatea şi vrerile ei materiale şi spirituale, spre a potenţa adevărul, binele si frumosul ca valori supreme.
Este de luat în seamă sublinierea lui S.BARNUŢIU: “Instituţia învăţătura-n.n.-GD. cea adevărată e totdeauna intelectuală, estetică şi chiar morală,ea cultivă pe învăţăcel nu numai pentru scoală, ci pentru viaţă; nu-i dă numai ştiinţa, soliditate şi erudiţie, ci-l face apt şi pentru societate”. Nu încape îndoială că este necesar să înveţi permanent pentru tine, pentru şcoală, pentru viaţă, pentru a dezlega mai uşor misterele dezvoltării.
Pe aceste coordonate se amplifică şi nevoia perfecţionării permanente a învăţământului ca sursă nodală de progres, civilizaţie si civism. Ciudat este că, de fiecare dată când se porneşte, câte o mică ori mare reformă în învăţământ, o mulţime de draci îşi bagă coada (Traian Băsescu, Daniel Funeriu şi alţi neisprăviţi ca ei), rezultatul fiind in folosul iadului, nu al edenului. Reiterez accentuat că, după, deranjul din anul 1989 lăcomia unor universitari impardonabili,a unor intelectuali fără scrupule, a făcut mult rău României în general şi şcolii româneşti în subsidiar. Proliferarea a dus la îndepărtarea învăţământului de imperativele socio-economice, instrucţia şi educaţia şcolară nu este în folosul copiilor şi tinerilor, ci al celor care-şi iau sâmbria din această ocupaţie, devenită pentru foarte mulţi terchea-berchea, fie o afacere foarte profitabilă, fie o sinecură, care nu obligă la nimic ori cere o munca minimă şi de valoare neglijabilă.
Începutul dezastrului se concretizează în şi prin abandonul examenelor de admitere la facultăţi. Această catastrofală măsuraă urma să asigure, clienţii pentru SRL-urile numite universităţi private. La această aberantă si nătângă idee s-au raliat neîntârziat si universităţile de stat,care au introdus şi ele locuri contracost,a u umflat numărul profesorilor, specializărilor, catedrelor, facultăţilor, decanatelor, prorectorilor-cu toate avantajele bănesti derivate din această încrengătură mulgătoare de bani şi alte bunuri superioare. S-a ajuns până acolo încât oferta de locuri în universităţi a depăşit,până la dublu,numărul de absolvenţi de liceu. Pentru a se asigura –mai ales universităţilor private –numărul de absolvenţi de liceu necesar pentru a da de lucru tuturor angajaţilor universitari, s-a desfiinţat învăţământul profesional, gimnaziştii urmând a deveni liceeni si apoi studenţi,unii dintre ei chiar fără absolvirea bacalaureatului. În acest răstimp universităţile au inventat, JMECHERIA’ cu colegiile universitare, o formă de instrucţie si educaţie între liceu şi universitate,paralelă cu şcolile postliceale. Se prefigurează acum excluderea totală şi necondiţionată a învăţământului postliceal din relaţia cu invăţământul liceal.
Mai mult, admirabilii noştri universitari, distinşi patrioţi, ingrijoraţi de viitorul copiilor si nepoţilor nostri, au mai inventat o, JMECHERIE’; intrarea la facultate chiar şi faără diplomă de bacalaureat,aşa pe bază de buletin si odăjdii de firmă, urmând ca “genialul proaspăt student” să reuşească, pe parcursul frumoasei studenţii(fireşte, dacă-şi mai plăteşte si taxele legale aferente!),să-şi ia (dacă nu este cu bănet)si pârdalnicul de bacalaureat. În naivitatea mea speram că în acest nobil domeniu nu poate avea loc insolenţa! Nu mi-aş fi putut imagina atâta neruşinare, întrucât am fost educat în respectul faţă de învăţământ si slujitorii lui într-o Românie care, de la sfârşitul secolului XIX încoace, a reuşit să-şi asigure,prin învăţământ, una dintre cele mai puternice surse de progres, civilizaţie şi civism. Astăzi, nu neagă nimeni, am devenit sursa de forţă de muncă mediu şi superior calificată,pentru ţările din Occident, care nu-şi cheltuiesc banii pentru formarea acesteia, cel puţin la nivel general, până la nevoile specifice unui anume loc de muncă.
Lesne de văzut că nici învăţământul preuniversitar nu stă mai bine. În multe sate şi cătune, şcolile au fost demolate ori zăvorâte, învăţătorii si profesorii de gimnaziu s-au transformat în căpşunari, dădace ori ocrotitori şi însoţitori de epave muribunde prin alte ţări avute sau sunt sub controlul unor SEMIALFABETIZATI, aşa că nu este întâmplător că lipseşte exigenţa în întregul proces de la cel de învăţare, la cel de educare şi prefigurare a orientării şcolare şi profesionale.Se ştie că imoralitatea, impostura, noncivismul, şpaga, logoreia pornografică bântuie prin multe şcoli si licee. De acolo,din gimnazii, fel de fel de ”LOAZE” ajung în învăţământul profesional (din fericire, reînfiinţat) şi liceal.În lipsa autorităţii profesionale, morale şi civice,nu este de mirare că şi mulţi profesori şi institutori au cedat, aşa după cum şi diverşi slujitori ai bisericii se află în culpă.Le-a venit ,în ajutor’întâi faptul că profesorii de gimnaziu nu mai au probleme cu pregătirea temeinică a elevilor pentru admiterea la licee,întrucât acolo se ajunge la întâmplare, prin repartizarea cu calculatorul,şi nu pe baza înclinaţiilor, aspiraţiilor si pregătirii elevilor. Odata intrate în licee, acele “LOAZE”, care ştiu că părinţii lor au bani, nu-şi mai fac probleme în legătură cu nevoia de a învăţă, sfidându-i astfel pe profesorii exigenţi şi care-şi respectă profesia (puţini la număr: săraci şi umiliţi de legi tâmpite şi guvernanţi semidocţi ori analfabeţi cu parfumate şi inhibante diplome!!). Aşa s-a ajuns ca spaima de desfiinţare a vreunei clase din cauza, “LOAZELOR”, a secăturilor să scufunde şi învăţământul profesional, liceal şi postliceal în mlaştina întinată a unor calcule financiare,în care subliniat este profesorul,nu pregătirea elevilor.Despre preţul şi inălţimea bacalaureatului ce să mai vorbim; rebuturi pe bandă rulantă, ca parinţi ori bunici, ca oameni ai şcolii ori făcători de legi să nu uităm nicicând categoricul imperativ formulat de ION CODRU-DRĂGUŞANU pentru dascăli şi şcoală “Adevăratul învăţător se cuvine să fie om cu cunoştinţe ,cu experienţă,plin de onestitate,de umanitate,de patriotism pur[…]cu cel mai mare zel pentru binele comun-scurt, cu conştiinţa curată.” Urmărindu-se meschine interese în învăţământ au fost aduse influenţe, manevre şi chiar vocabular ce înjosesc şcoala si dascălii ei autentici. Lesne de ştiut că toate aceste manipulări ale învăţământului s-au întâmplat prin reforme care au vazut dar n-au auzit pupitrul magic ce se vrea democratic al Parlamentului ce salarizează o puzderie de cadre didactice universitare, direct interesate să-şi asigure un cadru greu comensurabil de cozonac cu mac şi rahat şi după ce vor iesi din Parlament, dar si foste ”LOAZE”,care au izbutit să-şi facă trei-patru facultăţi,să-şi treacă în curriculum vitae vreo trei masterate şi două doctorate –cu bani, nu pe merite reale-şi se gândesc asiduu la cariere universitare. Cu puţin timp în urmă am auzit un lider sindical tânguindu-se de situaţia în care se bălăceşte biata noastră şcoală. Problema îngrijoratului filistin nu era calitatea precară a pregătirii liceenilor, ci faptul că,în urma rezultatelor la bacalaureat, nu se vor înscrie în facultăţi atâţia elevi pe câte locuri sunt arondate. Adică teama că li se ciumpăveşte, mălaiul ‘!… O mai mare ruşine n-a trăit învăţământul românesc nicicând. Zic, învăţământul, nu dascălii şi liderii lor sindicali, pentru că dinspre partea multora dintre ei nu mă astept la nicio umbră de jenă ori banală sfială, sunt toate acestea opiniile unuia care a slujit şcoala cu ştiinţa şi conştiinţa, peste 50 de ani, având convingerea datoriei morale şi profesionale împlinite, a lucrului bine făcut. Şcoala m-a învăţat să fiu propriul meu dascăl, drept şi cumpătat, disciplinat, altruist şi iubitor de oameni. Şcoala hrăneşte şi tămăduieşte omul precum soarele şi razele lui luminătoare şi călduroase, batjocorirea ei aduce pierderi pe termen lung şi de neacoperit.
Prof.univ.dr.Grigore Drondoe
