Interviu eveniment cu Părintele Mihai Roibu: “Libertatea câștigată în 1989 a fost prost înțeleasă: barurile, discotecile și televizorul nu au ajutat, ci au dezbinat oamenii”

132

Cine are interesul să atace Biserica, în zilele noastre
Părintele Mihai Roibu este preotul paroh al Catedralei Sfinții Arhangheli “Mihail și Gavril”, unul din locurile emblematice ale Târgu Jiului. Biserica “Sfinții Voievozi” sau pur și simplu, Biserica din centru, așa cum mai e cunoscută este casa lui Hristos de peste două veacuri.
Părintele Mihai ne primește cu căldură și răbdare, mai ales că este asaltat în fiecare zi de persoane care vin și caută “medicament” pentru durerile acestui început de secol XXI. Înconjurați de sfinți și pe fundalul muzicii psaltice bizantine, dialogul curge firesc, precum apele Jiului, odinioară, printre Carpați.

Părinte, de ce-i zice Biserica Negustorilor?
Pentru că ctitorii Bisericii erau negustorii orașului Târgu Jiu. Doi dintre ei sunt pictați pe peretele dinspre Apus. Erau oameni cu stare..

Din elita orasului, probabil…
Probabil. Ea s-a numit a “Negustorilor” si apoi Biserica Domnească. Biserica a fost construită la mijlocul secolului al XVIII-lea, între 1749 – 1766. Asa ca un fapt divers, atunci s-a construit, prin fața ei când trecea Jiul. Dupa aceea s-a deviat cursul, dar pe-atunci așa era. De altfel, nu era nicio clădire pe-aici, era câmp liber. Ulterior s-au construit celelalte. Este cea mai veche biserică a municipiului, dupa cea din cartierul Vădeni, care inițial a fost satul cu același nume. Biserica de-acolo a fost construită de Banul Cornea Brăiloiu, ban în timpul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.
Din păcate, azi ne confruntăm cu condițiile pe care le știți, mai precis cu porumbeii, care ne-au stricat puțin exteriorul și zidurile.

Apropo de exterior, de ce s-au pictat filozofii aceia pe peretii cladirilor? Nu erau ei păgâni?
Ba da, erau, dar ei au scris și au dezvoltat ideea de bine suprem, adică Dumnezeirea. Chiar dacă erau păgâni, dar in mintea lor, probabil luminată de Duhul Sfânt, au scris despre ideea de bine, de Binele suprem, care e Dumnezeu. Numai că nu i-au zis Dumnezeu. Aceasta dă o altă notă aparte Bisericii noastre, nu cred că mai sunt multe în Gorj cu asemenea pictură.

Toti acesti filozofi sunt eleni, nu?
Da, majoritatea…

Pentru a ne reaminti de legatura noastră cu Bizanțul, cu Muntele Athos, poate?
Nu știu dacă despre asta e vorba, dar cert este că au fost pictați pentru ce-au scris și ce-au gândit. Totusi, să reținem că nu au fost pictați în Biserică, aici sunt numai Sfinții lui Dumnezeu.

În cuvântul scris la intrare, menționati că era vorba despre un întreg complex architectural construit în jurul Bisericii. Ce s-a întamplat cu el?
Da, a existat așa ceva. A fost și o casă parohială, puțin mai in spate, pe strada Tudor Vladimirescu, care s-a demolat. Și au mai fost și altele. A avut și păduri și averi…Dar nu știu din ce cauză, cum-necum, au disparut datele din arhive…

Parinte, să ne apropiem putin de perioada mai recentă. Cum a fost perioada comunistă pentru Biserica Domnească?
Biserica a fost închisă de autorități, timp de 30 de ani , din 1961 până în 1989. În 1989, eram protopop si eram aici vis-à-vis ( arată către prefectură –n.r.) pe balcon, fusesem chemat de autoritățile nou – instalate…Vorba vine noi, că eu îi știam pe toți.

Din ciclul “La vremuri noi, tot noi”…
Da, așa zișii revoluționari. Pentru că lumea era speriată de zvonurile puse în mișcare, m-au chemat să-i liniștesc pe oameni cu cuvântul lui Dumnezeu. In fiecare seară spuneam rugaciuni, cântam “Cu noi este Dumnezeu”…Nu mă sfiesc să spun că printre revoluționari erau și foști pușcăriași, acum aveau brasarde tricolore pe mână…

Și se transformaseră în patrioți…
Ei, erau vremuri tulburi, între timp s-au mai cernut apele. Dar cert este ca pe 24 decembrie 1989 eu am deschis Biserica. Fusese deschisă și până atunci, dar nu se săvârșeau slujbe. Era ca un muzeu…

Dar de ce o inchiseseră comuniștii?
Pai din cauză ca vis-à-vis era sediul partidului comunist. Se pusese problema să fie demolată și au început săpăturile în jurul ei. Salvarea a fost că a avut o fundație solidă, așa că n-au mai demolat-o, ci au închis-o! O doamnă din Bucuresti mi-a povestit cum s-au petrecut lucrurile: șeful comisiei care decidea era un architect vestit, dar cu frică de Dumnezeu. Începand săpăturile în jurul Bisericii, muncitorii au dat de osemintele preoților care slujiseră și erau îngropați în jur. Atunci, arhitectul, luminat de Dumnezeu a spus celor din Comitetul Central că erau osemintele eroilor Bătăliei de la Jiu, din 1916. Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu fiind si el aproape, a argumentat că ar fi absurd să se demoleze Biserica, pentru că ar crea tulburare în popor. Comuniștii au dat înapoi și Biserica a scăpat de demolare, dar nu se mai făceau slujbe. Din 24 decembrie 1989 si-a reluat menirea de casă a lui Dumnezeu și se slujește aproape în fiecare zi.

Putem spune, că practic, Ecaterina Teodoroiu a “luptat” pentru gorjeni și după moarte…Credeti că mai sunt tinerii de azi dispuși la jertfă, asa cum a fost ea?
Nu știu…Situația este foarte delicată, mai ales cu exodul acesta în străinătate. Din păcate, am ajuns un popor dezbinat. Mulți îmi spun că în străinatate, unde sunt doi-trei români, e ceartă. Nu suntem ca ungurii, polonezii…Asta e neamul românesc, acum. E dureros, dar trebuie s-o recunoaștem.

Poate că cei 50 de ani de comunism în care s-a promovat “lupta de clasă”, ura împotriva celuilalt, invidia, ne-au stricat caracterul…
E posibil, dar vreau să vă spun că înainte de 1989 oamenii mi se păreau mai credincioși. Biserica era singura lor alinare. Acum, democrația asta a adus și lucruri rele. Libertatea asta prost înteleasă, plecările în străinatate, înmulțirea barurilor și discotecilor, televiziunea…toate au indepartat oamenii de Biserică. Păi înainte de 1989, la mine la Novaci, de marile sărbători creștine se faceau hore, oamenii se îmbrăcau în costume naționale, era o altă atmosferă. Acum, nu mai e aproape nimic. Oamenii au uitat de obiceiurile noastre, nu se mai fac hore, nimic. La Biserică parcă nu se mai vine cu aceeași emoție ca și înainte.

Mă bucur ca ați adus vorba despre asta. Acum elitele țării nu mai construiesc biserici, precum negustorii gorjeni de care pomeneați la început, atacă Biserica și omul simplu e influențat…
Sigur, sigur. Ei uită că ceea ce ne-a ținut pe noi, pe români, a fost credința. De-aia am rezistat tuturor imperiilor. E cea mai de preț nestemată a noastră.

Eminescu spunea că “Biserica Ortodoxă este mama neamului românesc”.
Absolut.

Dar azi, unii il atacă chiar și pe Eminescu. Că ar fi retrograd, prea “vechi”…
Păi azi fiecare spune ce vrea. Totusi, ne lipseste unitatea. S-au distrus atâtea în țară, nu mai sunt locuri de muncă, a apărut sărăcia generalizată. Oamenii se simt ai nimănui.

Singură, Biserica are ușile deschise pentru neam..
Da, aici nu e ca în alte părți unde ți se închide ușa-n nas. Biserica are o mulțime de instituții prin care ajută oamenii, atât material cât mai ales spiritual.

Și totuși, unii atacă Biserica așa furibund…De ce ?
Pentru că au văzut că oamenii vin încă la Biserică și se pot uni în jurul credinței. Biserica nu face deosebire între bogat și sărac, în fața lui Dumnezeu suntem toți egali. Dar nu trebuie sa ne sperie atacurile lor, tot timpul au fost oameni contra Bisericii. Până și pe Hristos,, care a facut atâta bine, L-au contestat și L-au răstignit.Până-n ziua de azi, evreii nu-L recunosc drept Mântuitorul.(VA URMA)
Mihai Șomănescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here