Însemnări de lectură – Mihaela Albu: Je ne regrette rien – Eu nu regret nimic (proză scurtă)

253

Mihaela Albu este întâi de toate olteancă de-a noastră mai bogată decât toţi banii Craiovei, unde locuieşte în prezent şi este mai înzestrată decât toate fiicele lor.

Să nu dea însă nimeni năvală la zestrea sa fiindcă nu este nici de peţit, nici de măritat. Marea bogăţie – zestre a Mihaelei Albu este CUVÂNTUL. Iată că v-am descurajat vânătorilor de zestre.
Mihaela Albu este membru a U.S.R. şi a U.Z.P., profesor universitar şi nu mai continuu că zestrea este mare de tot.
I-am citit cartea „Eu nu regret nimic” şi spun cu mâna pe duhul meu că nici eu nu regret că am citit-o. Ba duhul meu m-a bruscat, că aşa a voit el, şi a tăbărât cu pixul pe hârtia de scris de pe biroul meu. M-a pus în faţa faptului împlinit. Cum poate oare un pix dedat numai la poezie să scrie despre o carte de proză care te cuprinde şi cu o neobişnuită forţă te teleportează instantaneu pe tărâmurile vieţilor oamenilor, ale gândurilor lor, prin trăirile lor pe care ţi le deschide, te face să le vezi, să le pipăi, ba chiar să le trăieşti şi tu odată cu eroii Mihaelei Albu, autentic şi profund trăitori ai vieţii pe care ei înşişi o descoperă şi învaţă din mers s-o trăiască – şi autoarea face aceasta cu o încântătoare simplitate pentru că frazele Mihaelei Albu cântă, încântă, transformă totul într-o simfonie romanescă prin densitatea şi în acelaşi timp prin amploarea unei misterioase comunicări. Secretul acesta, cred, constă în faptul că Mihaela Albu însăşi este o profundă trăitoare a celor 23 de grame de suflet de care orice trup omenesc este animat. Nu voi recurge la nici o exemplificare rupând din context eşantioane aşa-zis semnificative pentru că totul este semnificativ, este viaţă, fiinţă, adevărate, pe care le-aş mutila dacă în acest caz aş recurge la această metodă. Proza ei nu poate să înşele însă aşteptările cititorului decât în cazul în care nu este citată sau citită în întregime. Mai am o impresie deosebită, unică, eroii cărţii Mihaelei Albu te însoţesc o vreme încă bucuroşi să înceapă un dialog cu tine, cititorul. Gata!, mi-am deşertat impresiile mele de cititor împătimit, dixit duhul meu oarecum liniştit. Citind-o pe Mihaela Albu nu-ţi scoate peri albi, dimpotrivă, simţi că tu însuţi iei parte la întâmplările, trăirile eroilor din paginile cărţii ei fermecate „Je ne regrette rien”.
Florian Saioc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here