Miercuri, 19 august 2020, într-un loc cu multă încărcătură istorică, în vatra fostei case de acum 180 de ani a serdarului Grigore Săftoiu din Viezuri, astăzi comuna Bălănești, județul Gorj, din care n-au mai rămas vizibile decât ruinele bisericii cu hramul „Sfântu Grigore” construită de acest boier în anul 1841, a avut loc lansarea cărții „Îndepărtate vremuri”, lucrare ce conține trei povestiri istorice culese de domnul profesor Grigore Haidău. Una dintre ele se referă la acele vremuri, demult apuse, de la curtea serdarului Grigore Săftoiu.
Datorită situației actuale cauzate de pandemia dată de coronavirusul COVID-19 și a măsurilor luate de Guvernul României pentru prevenirea răspândirii virusului SARS-CoV-2, audiența a fost alcătuită din membrii ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj și câțiva localnici, păstrându-se distanțarea fizică și portul măștii medicale pe fața celor prezenți.
Deoarece în anul 2021 se împlinesc 200 de ani de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu, Filiala Județului Gorj a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” își propune să organizeze un set de activități intitulate „Drumul lui Tudor”. Așa cum spunea și domnul col. (r.) dr. ing. Walter Loga în mesajul transmis celor prezenți la eveniment, „Domnul Tudor a reușit să schimbe radical istoria românilor, prin revoluția condusă de el în anul 1821, punând capăt domniilor fanariote. Astăzi, poposim pentru început, în Comuna Bălănești, unde Tudor Vladimirescu și boierul Vasile Moangă din Târgu-Jiu, veneau pe aceste meleaguri la casa popii Androc, unde se adunau cetele de panduri de pe Valea Amaradiei de munte, loc ce poartă astăzi denumirea de «La panduri». Despre aceste aspecte a scris și domnul profesor Grigore Haidău în această carte, în povestirea «Voichița». Îi mulțumesc domnului profesor pentru această inițiativă și că totdeauna a fost un inițiator al activităților pe care le desfășoară filiala noastră”.
Domnul profesor Grigore Haidău ne-a vorbit despre istoria locului pe care ne aflam, despre averea și viața la curtea serdarului Grigore Săftoiu de acum 180 de ani pe care o redă și în ultima povestire din carte intitulată „Ai iubit neică păcatu”. În timpul Primului Război Mondial biserica a fost pângărită de trupele ocupante care au transformat-o în grajd de cai și i-au luat și clopotele. Din această cauză sătenii au abandonat-o, iar cutremurul de pământ din anul 1940 i-au produs multe crăpături, deteriorând-o și mai tare. Astăzi este doar o ruină plină de bălării. De frumoasele case ale serdarului Grigore Săftoiu s-a ales praful. Au dispărut cu totul. Acum este doar o poiană.
Referitor la legătura lui Tudor Vladimirescu cu pandurii și haiducii de pe aceste meleaguri, autorul acestei lucrări ne-a povestit următoarele: „Unul din mameloanele Dealului Mare din Bălănești poartă numele «La panduri». Din relatările sătenilor Mihai Pungan (născut în 1880), în deplinătatea facultăților sale psiho-fizice și Vasile C. Popescu-Androc, am aflat că denumirea acestui loc datează cam de la anul 1815. Pe acest deal era casa unui preot, bunicul lui Niță Popescu-Androc. Această casă a fost aleasă de Tudor Vladimirescu pentru a se întâlni și a-și ascunde pandurii și haiducii recrutați din satele de pe Valea râului Amaradia și de sub munte: Bălănești, Voitești, Lăzărești, Ohaba, Larga, Crasna, Aniniș etc. Aceștia veneau la timpul sorocit «la întâlnire», în vederea organizării revoluției de la 1821. Este o relatare pe deplin posibilă, dacă avem în vedere că prietenul și sprijinitorul său apropiat, Vasile Moangă, folosea des drumul Târgu-Jiu – Bălănești pentru a ajunge la moșia sa din Ohaba. La aceste întâlniri a participat și Ion Sgarbură-Voichițan din Bălănești și Ion Sfenea din Voiteștii din Vale, care, mai târziu, și-au declarat calitatea de «panduri».
O altă relatare despre acele vremuri se referă la «Argele». Acestea erau niște săpături în pământ, asemănătoare cu bordeiele, unde era instalat un război foarte simplu pentru țesutul cânepii și inului. Aceste plante textile trebuiau prelucrate în condiții bune, având nevoie de umiditate, fapt pentru care se lucrau într-o încăpere săpată în pământ pe malul pârâului Amaradia. Cultura acestor plante textile presupunea și o prelucrare manuală a lor pentru realizarea de pânzeturi și comercializarea lor, de obicei, în natură. În felul acesta erau cunoscute «Argelele» de la Bălănești. De multe ori, Stoica Bengescu, mare căpitan de Cerneți, al lui Tudor Vladimirescu, venea în miez de noapte și bătea la ușa Argelei din satul Cânepești, pentru a cumpăra țesăturile de in și cânepă realizate de femeile din acest sat. Acestea erau necesare trebuințelor vieții de pandur.
În încheierea activității noastre, domnul profesor dr. Ion Mocioi, ne-a relatat următoarele: „Tudor Vladimirescu este unul dintre cei mai importanți eroi ai țării noastre. Despre el s-a vorbit foarte mult, s-au spus și se vor mai spune multe lucruri frumoase. El a fost sărbătorit de-a lungul vremii de marii oameni politici. Capitalismul în România începe de pe vremea lui Tudor Vladimirescu. Ideile despre capitalism au fost expuse de el pentru prima dată. Scrisorile lui au fost socotite de Marin Sorescu, drept opere de artă. El a avut o retorică foarte bună reușind să facă pe oameni să înțeleagă ce e bine și ce e rău pentru ei și pentru țară. A introdus idei noi în gândirea românească. Poporul l-a respectat pe Tudor Vladimirescu ceea ce înseamnă că l-au înțeles. O mare sărbătoare națională dedicată pandurului gorjean a fost realizată în anul 1921 când a fost sărbătorit «Centenarul revoluției de la 1921», iar Nicolae Iorga a hotărât să se facă la Târgu-Jiu. Și așa s-a făcut. Acum nici nu se mai vorbește despre ea și e mare păcat. O sărbătoare mai fastuoasă a fost făcută în anul 1971 la Padeș, județul Gorj, cu prilejul aniversării a 150 de ani a revoluției care a schimbat istoria României, unde au participat peste 7 mii de artiști, dintre care mulți erau dintre cei mai valoroși din țară. De atunci, în prima duminică din iunie, se sărbătorește Domnul Tudor, astfel ca tinerii să poată înțelege și să aprofundeze ideile sale novatoare despre societate. Casa în care a poposit Tudor la Târgu-Jiu a fost vândută, iar în acea clădire era bine dacă se făcea un muzeu pentru primul nostru domnitor pământean. Gorjenii ar fi trebuit să-i realizeze, pentru la anul, un muzeu lui Tudor, dar autoritățile nu știu să-i prețuiască adevărata lui valoare.
E de datoria noastră să-l omagiem așa cum se cuvine pe Domnul Tudor. Și e bine că am început de astăzi”.
