Încropeală cu scop propagandistic

Se căznesc A. Gorghiu, V. Blaga, C. Predoiu şi toată fariseimea lor docilă, să împingă definitiv România sărăcită de abjectul şi mârşavul latifundiar BĂSE şi neghiobul BULĂ-Boc în groapa futilă de ruinare spirituală şi morală, jurisdicţională şi economică. Scopurile acestor imbecili sunt antiumane, antiromâneşti, fariseice şi nedrepte, dizarmonice, împovărătoare şi deşănţate. Orgoliile şi vanităţile lor se interferează cu actele monstruoase şi propaganda futilă şi mincinoasă, iluzorie, dispreţuitoare şi ticăloasă. Hoţie şi dezmăţ, camuflate printr-o gogonată şi neruşinată vorbărie.

Am convingerea că se cântă pe două voci prohodul numai ce înjghebatului PNL fie el şi nou. Ideea de prohod este la vedere, mai cu seamă, datorită programului „noului” PNL, aprobat de conducătorii săi care, pe cât de „bicefali” pe atât de ipocriţi sunt. Şi ce ne spun bâzâitorii bicefali? Ei bălmăjesc, nici mai mult nici mai puţin, că visează şi în aşternut acoperiţi de zâmbete parşive, că vor realiza „reclădirea României”. Este evident o formulă
propagandistică, strecurată printre zâmbete lipsite de cuviinţă. Întâi: indiferent ce ai spune pe această temă, nu mai entuziasmează românii înglodaţi în minciuni şi sărăcie, în balivernele buldogului şi ale hă-hă-itului BĂSE. Dar vuvuzela Gorghiu poate fi crezută? Vai de capul ei zâmbăreţ şi sfidător!! în al doilea rând: este vorba despre esenţa lucrurilor, este vorba despre o refacere şi o reclădire a României solidă economic, educaţional, juridic, politic, moral. Implicat, parcă, în dramatismul care învăluie România azi Ovidiu versifica:
„Destinul mă priveşte cu ochi sfidători,
Şi când văd ţara asta şi-ai săi locuitori,
Şi grai şi obiceiuri – de jale sunt pătruns,
Când mă gândesc mai bine ce-am fost şi ce-am ajuns!”
Istoria ne furnizează peremptoriu dovezi că aşa cum este acum, România modernă a trecut prin varii episoade, caudine, au nu, fericite ori tragice, dar nu s-a pus nicicând cu adevărat problema de a dărâma şi-a clădi din nou totul, de la început. Este evident că zâmbăreaţa A. Gorghiu la unison cu buldogul V. Blaga şi-au propus dezgroparea doctrinei vetuste numită cândva proletcultism. (Aşa, la mişto vorbind, de îndată ce ai demolat totul şi până ce ai înfiripat altceva, unde locuieşti momâie?!) în al treilea rând: mă tot întreb este oare „noul” PNL în stare să „reclădească” o operă de asemenea amploare socio-economică, cum era până mai alaltăieri, şi să construiască în locul ei alta, mai eliberatoare şi bogată în demnitate onorantă?! Liberalii, „istorici”, în patriotica lor mândrie şi cu România în suflet, n-au avut chiar această pretenţie scelerată. Ei doreau să clădească în plus, pentru neam şi ţară, libertate şi descălecare. Anume şi fără echivoc „prin noi înşine”. Dacă PNL-ul lui Gorghiu, Blaga şi Predoiu a renunţat, a abandonat doctrina liberală împinşi de la spate de lohannis, cu ce program vrea să reclădească România, demolată de futilul BĂSE şi întreaga lui camarilă de şpăgari, bişniţari şi hoţi?!
Cât priveşte găunosul program discutat nu demult şi sub absorbţia cetii, este evident că s-a prezentat o prolixă încropeală cu efecte sinergice păguboase şi dizarmonice cu scop propagandistic, dar şi aceasta făcută la un mod amatoricesc şi neroditor, vecin cu ridicolul şi intenţia vădită de a-i duce în eroare pe români. Multe dintre punctele parşivului program sunt fie realizate deja de Guvernul Ponta, fie în curs de a deveni lege. Astfel că şi „zgomotoasa” moţiune şi-a pierdut subiectul gândit de meditatorul lohannis care vrea Guvernul lui. Bravo Klause, numai că pute a murdar!!
Nu mă pot converti şi nici perverti, rămân un „nostalgic”, iubesc şi mă subordonez spiritelor vizionare şi partidului care a contribuit cu ceva la construcţia, onoarea şi reuşitele umanist-iluministe ale României de azi, adică la amplificarea, remodelarea şi modernizarea „vechii” Românii. Se iscă fireasca întrebare: oare indivizii care au înjghebat acea chiseliţă a „noului” PNL ştiu ce a făcut, ce face şi care este programul Guvernului Ponta, ce legi urmează să adopte Parlamentul cu majoritate pro-PSD şi de departe tranşant aplecată spre soluţionarea problemelor nodale ale ţării şi cetăţenilor ei. Este la îndemâna oricărui român de bun simţ să vadă că vanitoşii diriguiţi ideatic de dascălul Klaus, n-au fost capabili să vadă şi să gândească, nu mânaţi de sterpe orgolii. E trist şi neproductiv ce se întâmplă în acest sector al electoratului mânat de la spate de Tomac şi Cristescu, Gorghiu şi confuzul buldog.
Lesne de observat că în timp ce „noii” liberali cravaşaţi de meşterii în vrajbă şi sfidare, dezastru şi ură, jale şi incendii sociale, Guvernul Ponta, afirmându-şi cu nedisimulată ardoare vrerea de a continua programul de guvernare USL, cu care a ajuns la putere, anunţă un fenomen socio-economic de o deosebită importanţă civilizatoare, dincolo de impactul său strict electoral. Poporul român simte că ţara lui a reuşit să se întoarcă, din punct de vedere economic, la situaţia dinaintea crizei începute pe la noi în 2008, când BĂSE, această piatră funerară a României, reducea salarii şi pensii, anula ajutoare şi indemnizaţii pentru a-şi „agonisi” moşia la Nana şi a îndestula familia Cocoş şi pe toţi ticăloşii asociaţi lui. Crescătorul proces nu se reduce la 4,5 milioane de salariaţi, cu un şomaj de 6,5%. Este mai mult chiar şi decât valoarea totală a producţiei sau a exporturilor. Este vorba despre o creştere sistematică şi de netăgăduit a forţei noastre economice şi a nivelului de trai, fără a „reclădi” din temelii România, ci doar printr-o politică inteligentă de stimulare a producţiei, prin sporirea veniturilor şi a consumului, prin respingerea reţetelor antiumane de absurdă austeritate pe care le-a cultivat şi practicat piatra funerară BĂSE şi clica acompaniatoare de furtişaguri şi pe care vor s-o continue doctrinar şi moral „noii” liberali. Am ferma convingere că dacă guvernul social-democrat va continua acest vast şi complex proces de politici stimulatoare şi catalizatoare deopotrivă pentru patronat şi pentru salariaţi cu reducerea TVA, dar şi a CAS, cu stimulente pentru producător ca şi pentru consumator, avem motive inatacabile de optimism viguros, chiar dacă îmbogăţitul fără copii şi prin meditaţii, Klaus lohannis, vrea să aibă Guvernul lui. Eşti vetust şi caraghios bădie!! Românii vor să-1 uiţi, pe bune, pe latifundiarul BĂSELU!! Im. Kant „îl sfătuia” pe greu-glăsuitorul K. lohannis: „Poartă-te în aşa fel încât oricare din faptele tale să devină o regulă universală de conduită”.
Socio-economic, eduaţional, moral, comportamental, în sănătate ori mediul de afaceri, sunt încă multe de făcut pentru a depăşi statutul de colonie şi ţară săracă pentru a ne integra plural în lumea civilizată şi a nu fi la mâna altora care ne vor cerşetori de-a binelea. Guvernul Ponta va trebui să explice şi să acţioneze gospodăreşte pentru ameliorarea unui fenomen de care o parte însemnată a populaţiei este interesată: scăderea dramatică şi alarmantă a dobânzilor în bănci, paralel cu diminuarea poftei de creditare, adică de investiţii fecunde, a micilor şi marilor întreprinzători autohtoni. Este de înţeles că Partidul Social-Democrat ar trebui să revitalizeze sloganul liberal „Prin noi înşine” şi să stimuleze vrerea de iniţiere şi amplificare a afacerilor autohtonilor, potenţi financiar şi ideatic, pentru a nu se bizui şi căuta doar investitori străini, de aiurea. Ştim că România se află într-o situaţie complicată şi complexă fiind conexată la Marea Finanţă Internaţională, (este nimerit să nu amestecăm MFI cu FMI, acesta fiind doar apendicele ei), care se desfăşoară în alte ţări, dobânzile la depozite sunt şi mai mici decât în România, iar în Elveţia, ţara bancherilor, depozitele au dobânzi negative (plăteşti ca să-ţi păstreze banii în seifuri bine încuiate, în loc de saltea ori ciorap).
Decelând putem lua în seamă că dacă liberalii voioşi au abandonat umil propria doctrină împinşi de „marele tăcut” şi de Gorghiu, iar pe „partea dreaptă” rămânând un gol doctrinar, potrivit şi la vreme ar fi ca social-democraţia cu scopurile şi teleologia ei umanist-înnoitoare, să se preocupe de umplerea acestui gol. Acest nobil scop este condiţionat social, economic, făcând parte integrantă dintr-un imperiu de valori, dintr-un sistem de scopuri şi valori, care se raportează la familie, naţiune şi umanitate, la progres şi civilizaţie. Scopurile lipsite de vanităţi şi orgolii desuete, nu se contrazic niciodată, ele formează o armonie şi repudiază antinomiile.
Prof.univ.dr. Grigore Drondoe