Închinarea la leși – (II)

998

– E bine până acum, domniile voastre? Ce alte cereri ar mai avea Înălțimea Sa? Cu ce împuterniciri v-a trimis la mine?
– Craiul a revenit cu obligația pe care v-ați luat-o când am stat de vorbă în toamnă la Hotin de a-i preda pe fiii hanului tătar Seid Ahmed, care s-au adăpostit în Moldova. Ar vrea să se folosească de ei pentru a-i mai domoli pe tătarii de la Volga care năvălesc în fiecare an peste Podolia și Galiția.
– Nu mă pot împotrivi Craiului cu toate că le-am oferit beylor tătari ospitalitatea noastră, a Moldovei. Dar poate că Înălțimea Sa va ține cont de asta când va negocia cu hanul tătărăsc. Scrie atunci ce îți zic eu Vulpaș.
– Poruncă, Măria Ta.
– Scrie așa:

Ioan Petru Aron împreună cu dregătorii consimțim la cererea trimișilor Înălțimii sale și promitem să-i predăm pe fiii hanului tătar Seid Ahmed care s-au adăpostit în Moldova pentru a scăpa de dușmanii lor și să-i trimit în Camenița până la sfârșitul anului acestuia.

– Ce alte dorințe ați mai avea, domniile voastre?
– Să nu uităm s-o prindem și pe doamna Maryna în înțelegerea pe care o veți semna. Săraca de ea l-a înduioșat pe vărul ei, Craiul nostru, cu lacrimile pe care le varsă pentru feciorul ei. Să-i asigurați veniturile promise și mai adăugați ceva și de zestre pentru fata ei, care s-a măritat cu Vlad al Valahiei Mici.
– Anastasia este și nepoata mea, ca moș îi datorez o zestre bunicică. Scrie atunci cum îți spun, Vulpaș:

Cât privește drepturile doamnei Maryna, mama mult regretatului Voievod Alexăndrel îi întărim pe viață veniturile Volovățului și a Siretului iar pe deasupra îi oferim drept zestre doamnei Anastasia, fiica numitei doamne Maryna și nepoata noastră după frate 500 ducați de argint, 40 boi și tot atâția cai, stofe și mătăsuri ca pentru o prințesă a Moldovei.

– Să prindeți ceva și cu privire la Chilia. Înălțimea Sa nu poate dormi liniștit când știe că acea cetatea de la Dunăre, care aparținea Moldovei, se află acum în mâinile ungurilor.
– Îmi voi da toată strădania s-o redobândesc. Voi trimite soli la Iancu de Hunedoara dacă iese teafăr din bătălia asta. O prindem în document, dar odată cu ea o să prindem în înțelegere și problema cetăților de pe Nistru, Hotinul și Țețina, care încă nu ne aparțin.
– Noi nu avem nici o dezlegare în privința asta, Măria Ta. Problema cetăților de la Nistru va trebui să o discutați cu Înălțimea Sa când o să vă întâlniți să depuneți omagiul de credință.
– Atunci scrie cum auzi, Vulpaș. Slovă cu slovă, după cum grăiesc:

Cum nu s-a ajuns încă la o înțelegere cu privire la cetățile Hotin și Țețina am convenit ca aceasta să se rezolva la o întâlnire cu Înălțimea sa Craiul Cazimir, iar până atunci ne vom da toată strădania să redobândim pentru Moldova acele pământuri înstrăinate temporar de înaintașii noștri, cum ar fi Cetatea Chilia și moșiile din jurul ei.
Ca supuși ai Coroanei sus amintite nu ne vom da niciodată la acte dușmănoase împotriva Craiului și a Regatului Leșesc chiar dacă alți aliați de-ai noștri ne-o vor cere.

– Pe la noi s-au răspândit zvonuri că șoltuzi de-ai voștri nu judecă cu dreptate pricinile care se ivesc la hotarele noastre și caută să-i îndreptățească pe moldoveni, chiar dacă ai noștri sunt cu dreptatea. Se spune că acei șoltuzi se folosesc de tot felul de legi de-ale voastre care nu bat întocmai cu legile noastre și caută pricini leșilor. De aceea Înălțimea Sa s-ar bucura dacă acele pricini s-ar judeca după legile noastre. Pot judeca tot oamenii voștri acele pricini, dar să fie de față un dregător de-al nostru de la Camenița sau de la Snyatin. Dacă și atunci vor fi niscaiva sminteli și careva se va declara nemulțumit de rezultat, atunci să se facă o comisie mixtă care să judece acele pricini.
– Cu asta nu ar fi nici o problemă. Important este să se judece după lege, că eu unul nu cred că sunt mari deosebiri între legile noastre și cele din Regatul leșesc. Și unele și altele urmăresc să facă dreptate, chiar dacă uneori folosesc alte căi. Dar o vom pune și pe asta în scris ș-apoi vom vedea cum îi dăm de capăt. Ce alte doleanță vreți să ridicați?
– Dacă tot de întrebați, o altă rugăminte a Înălțimii Sale Cazimir ar fi dori să întăriți din nou privilegiile pentru negustorii noștri lioveni după cum ați făcut și cu cei din Brașov.
– De când am urcat pe tronul Moldovei am promis că o să întorc liovenilor privilegiile primite de la tata. O să trimit vorbă la starostele lor să vină la Suceava și atunci o să-i dau un document pecetluit cu iscălitura mea și a dregătorilor Moldovei. Dar până atunci să prindem înțelegerea noastră în acest Tratat, să afle negustorii că ne-am obligat față de Înălțimea Sa. Scrie atunci Vulpaș cum îți spun:

Cât privește conflictele de la hotarele noastre ele se vor rezolva de azi înainte potrivit procedurilor leșești pentru a nu lăsa dubii cu privire la încercări de a se ascunde adevărul.
Consimțim și întărim drepturile negustorilor lioveni de a trece fără nici o teamă cu mărfurile lor peste cuprinsul Moldovei unde îi invităm să facă mai departe negoț cum a fost în timpurile străvechi și să se bucure de toate privilegiile pe care le aveau din vremea Voievodului Alexandru, toate pricinile urmând să se judece după aceste privilegii.

– E bine așa, domniile voastre? Mai aveți ceva de adăugat la acest Tratat pe care îl iscălim azi cu toții?
– Vă mulțumim, Măria Ta. Cu acest nou Tratat Înălțimea Sa se va liniști și nu va mai avea nici un fel de dubii cu privire la credința și intențiile Măriei tale și ale Moldovei. Îți va trimite veste când și unde o să vă întâlniți ca să prestați personal omagiul de credință potrivit regulilor cavalerești. Numai să poată să-și găsească timp Înălțimea Sa și să vină cât mai aproape de hotare.
– Nu am nimic împotrivă domniile voastre, știu că așa se procedează în toată Europa. Numai că aș avea rugămintea ca Înălțimea Sa Craiul să mă anunțe din timp ca să nu fiu cumva prins cu turcii, cu ungurii sau cu tătarii.
– Vei primi carte cu cel puțin o lună înainte de ziua care va fi stabilită de Înălțimea Sa pentru depunerea jurământului. O să aveți timp să vă pregătiți. Acum, dacă ne-ți dat toate asigurările de credință, vă rog să ne permiteți să ne retragem. S-a făcut târziu și am vrea să ne odihnim ca să putem porni mâine spre casele noastre.
– V-aș ruga să mai îngăduiți câteva zile la Suceava, domniile voastre, să vă bucurați de ospitalitatea noastră. Mâine o să vă dau să duceți Înălțimii Sale Craiului Cazimir acest document pe care îl vor iscăli toți dregătorii noștri și va fi pecetluit cu sigiliul Moldovei. Numai bine va avea timp diacul să-l pregătească cum se cuvine.
– Vă mulțumim, Măria Ta!
(din romanul în curs de apariție Castelul de pe Nistru)
Andrei Breabăn

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here