Înălţarea Sfintei Cruci şi Lecţia de viaţă – Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, la «Muzeul Crucilor» din satul Măceşu, Oraşul Târgu-Cărbuneşti, Gorj! – ,,Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce”!

1036

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Părinte Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în ziua de miercuri, 14 septembrie 2022, zi de mare prăznuire a uneia dintre cele mai importante sărbători din calendarul nostru creştin, la «Muzeului Crucilor» din satul Măceşu, Târgu-Cărbuneşti, s-a desfăşurat manifestarea devenită tradiţională şi cu o semnificaţie aparte pentru oamenii locului, ca şi pentru cei veniţi din alte localităţi, pentru că în Ziua Înălţării Sfintei Cruci, dătătoare de viaţă, aici se face o slujbă de pomenire a numelor importante ale culturii româneşti, ca şi a unuia dintre fiii satului şi ctitor al acestui muzeu, ing. Iuliu Călina, ridicaţi în Împărăţia Cerului şi pomeniţi cu evlavie şi cu multă preţuire în momentele unei pioase aduceri aminte însoţită de smerenie! Slujba de pomenire a fost săvârşită de către P.C. Părinte Dulămiţă Dan, de la Parohia Târgu-Cărbuneşti şi de P.C. Părinte Boiangiu Irinel, Parohia Creţeşti, iar, în incinta acestui «templu» al memoriei vii s-a organizat această sărbătoare desfăşurată cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj (CJCPCT), în colaborare cu Primăria Orașului Târgu-Cărbunești şi prin strădania plină de patos a d-lui dr. Pompiliu Ciolacu, etnolog şi noul director al CJCPCT Gorj, care a avut ideea înființării unui astfel de muzeu unicat în România, împreună cu vrednicul de pomenire ing. Iuliu Călina, amintit ori de câte ori este nevoie în rugăciunile noastre! În acest sanctuar al întristării şi al suspinului au fost aduse vestite cruci din lemn, vechi de aproape două secole, aşa cum este cea mai veche şi mai reprezentativă cruce expusă în Muzeul de la Măceşu, tip troiţă, adusă din comuna Vladimir, ştiindu-se că în satele româneşti crucile îndeplinesc multiple funcţii ale sacralităţii şi ale apărării de duhurile rele, fiind plasate la răspântii de drumuri, la intrări în sate, la cimitir sau în alte puncte importamte ale localităţilor rurale din ţara noastră! Poate cel mai important nume care a dăruit aproape totul pentru amenajarea acestui Muzeu excepţional şi care a ridicat o biserică lângă muzeu, vrednicul de pomenire ing. Iuliu CĂLINA, care a plecat prea devreme dintre noi, simbolizează bunătatea şi dărnicia fără oprelişti în faţa provocărilor vieţii acesteia trecătoare, de aceea, invocarea numelui său constituie o datorie de mare responsabilitate pentru organizatorii acestei manifestări!

Muzeul de la Măceşu să se numească un locaş «al întristării şi al suspinului»!
Printre cei care au venit în această zi la manifestare s-au aflat oameni de cultură şi membrii familiei Iuliu Călina, d-na Ana Călina şi fiica sa, conf. univ. dr. Carmen-Bărbăcioru Călina, d-l prof. Dănuţ Birău, primarul Oraşului Târgu-Cărbuneşti, d-l prof. dr. Gheorghe Nichifor, vicepreşedinte al Consiliului judeţean Gorj, domnii subperfecţi Muja Nicolae şi Istrate Mihai, d-l jurist Ungureanu M. Ion, precum şi unii locuitori ai satului. Printre cei care s-au adresat participanţilor la sărbătoare şi care s-au referit la ceea ce înseamnă Sfânta Cruce dătătoare de viaţă pentru comunitatea creştină s-au aflat domnul director Ciolacu Pompiliu, cel care a pornit de la faptul că Mitzura Arghezi, când a văzut crucea lui Tudor Arghezi: ,,M-a luat în braţe şi m-a pupat! De regulă, nu prea am emoţii când vorbesc, dar, de data aceasta, pentru că aici e un loc mai special pentru mine, aş avea o propunere, pentru că nu departe de acest loc, doar când coborâm coasta, exista cândva o moară, îi spunea «Moara lui Stănică» şi avea tot angrenajul, cred că datează de pe la 1800 şi ceva şi cred că am putea să facem un punct turistic, pentru ca tot atunci când vin oamenii la «Muzeul Crucilor», să mergem să vizităm şi «Moara lui Stănică». Nu ştiu dacă şi acum funcţionează, pentru că, din păcate, cel care o pornea, acum nu mai e în viaţă! Propun primăriei să luăm legătură cu neamurile ca să o repunem în funcţiune sau să o încadrăm în patrimoniu, pentru că e foarte veche! Ştiu că avea două coşuri: unul pentru făină albă şi unul pentru mălai. Vă mulţumesc, pentru că întotdeauna ştiu că vreţi să veniţi, chiar dacă anumite lucruri vă reţin! Să ştiţi că atâta timp cât voi conduce Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, veţi fi invitaţi, indiferent, dacă puteţi sau nu puteţi să veniţi! Respectul şi colaborarea între cele două instituţii, adică, instituţia de cultură şi instituţia administrativă a oraşului şi a judeţului sunt foarte importante pentru a veghea şi a şti exact ceea ce trebuie să facă o unitate sau alta! Mulţumesc, colegilor mei care au fost alături de mine, iar, acum, nu ştiu pentru ce mă emoţionez, poate, pentru că locul acesta înseamnă foarte mult pentru mine! Aş dori ca oamenii de aici să fie mai uniţi, pentru că trebuioe să ne ajutăm unii pe alţii, pentru că altfel, nu putem reuşi! Să primiţi cu preţuire, câte un pachet spre pomenirea marilor noştri poeţi, actori, oameni de cultură” a încheiat vorbitorul! Domnul vicepreşedinte Gheorghe Nichifor a pornit de la faptul că: ,,Se regăsesc aici, cu aceste simboluri extrem de frumoase şi de bine plasate, oameni de mare valoare, care ne fac pe noi să ne gândim, că iată, cultura românească se regăseşte în acest spaţiu mic, în Măceşul Gorjului, şi pentru aceasta s-au făcut eforturi, s-a pornit de aici, de la Pompiliu, care este un om al satului, locuieşte foarte aproape, părinţii săi, oameni absolut onorabili, au făcut cinste acestui meleag şi cred că ceea ce domnia sa a iniţiat aici, ajutat, susţinut de toţi ceilalţi, reprezintă un lucru care trebuie să rămână şi care trebuie continuat de către noi toţi! Vă felicit, vă doresc multă sănătate, Dumnezeu să-i ierte pe toţi cei pomeniţi aici şi să ne întâlnim cu bine şi anul viitor, ca să-i pomenim pe marii dispăruţi, dar, şi pe cei mai puţin mari, pentru că tot dispăruţi sunt!”, a concluzionat domnia sa! În continuare, prof. Istrate Mihai, subprefect, a ţinut să aprecieze strădania celor doi protagonişti, ing. Iuliu Călina şi prof. dr. Pompiliu Ciolacu, de a realiza acest muzeu care ne aminteşte mereu că viaţa aceasta este trecătoare, iar, în câteva cuvinte, a ţinut să spună că fiind născut «mai la vale», la Ţicleni, şi preluând acest model, se intenţionează înfiinţarea unui muzeu al petrolului în oraşul cu cea mai lungă stradă din România! Tot de la nivelul Oraşului Ţicleni, d-l jurist Ungureanu M. Ion a spus: ,,Mă bucur că Măceşu are marea onoare de a avea pe teritoriul său «Memorialul oamenilor de seamă», de aceea, aş propune ca «Muzeul Crucilor» de la Măceşu să aibă şi un subtitlu: «Memorialul oamenilor de seamă», că, la urma urmei este cu adevărat un memorial! Ne înclinăm cu mult respect şi consideraţie în faţa memoriei domnului Iuliu Călina, care împreună cu domnul Pompiliu Ciolacu au pus bazele acestui memorial, deci, doi oameni cărora le mulţumim! Tot ceea ce au înfăptuit ei s-a făcut sub semnul Sfintei Cruci, sărbătorită astăzi, pentru că Sfânta Cruce este un mare depozitar de memorie care ne îndreaptă spre răstignirea Fiului Lui Dumnezeu, ca şi demersul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena! Am auzit numele multor pomeniţi aici, care au cruci, dar, aş vrea numai să vă spun una din multele poveşti ce mi le-a spus Amza Pelea, care este pomenit aici”, iar, în continuare, vorbitorul a venit cu o povestioară despre Amza Pelea şi despre zaibăr, băutura tradiţională a oltenilor! Dar, nene Ioane, propunerea matale cu «memorialul oamenilor de seamă», nu cred că este cea mai inspirată, pentru că aceşti oameni mari care au plecat în ceruri, nu aşteaptă de la noi laude şi aplauze însoţite de aprecieri, cum că au fost oameni de seamă, ci, dimpotrivă, eu cred că acest muzeu trebuie să se numească un locaş «al întristării şi al suspinului», al meditaţiei profunde, iar, în incinta acestui muzeu, să nu mai auzim niciodată de acum încolo, aplauze politicianiste, pentru că este vorba despre un cimitir al crucilor, iar, într-un cimitir, cred că nu mai este loc şi pentru aplauze, nu-i aşa? În acest loc e nevoie de multă meditaţie! Pentru că spune psalmistul: «Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec»! (Ps. 143 (4).

,,Mă bucur că aceşti doi oameni, fii ai satului Măceşu, au reuşit să creeze aici un mic «colţ de rai»”!
În încheierea sărbătorii de la Măceşu, domnul primar Dănuţ Birău, cu gândul la sfinţirea crucii din Oraşul Târgu-Cărbuneşti, care trebuia să aibă loc peste puţin timp, a spus în faţa celor prezenţi la Măceşu: ,,Stimaţi invitaţi, mă bucur că am fost atât de mulţi astăzi aici, atât de multe instituţii importante ale judeţului reprezentate aici, mă bucur că doi oameni ai satului, care au devenit cetăţeni de onoare ai Oraşului Târgu-Cărbuneşti, din păcate, domnul Călina prea târziu, pentru că nu am reuşit să-i acordăm această distincţie când încă era în viaţă, de aceea, ne-am hotărât să fim acum mai prompţi, pentru că în pandemie, am văzut că viaţa poate oricând să se termine! Deci, mă bucur că aceşti doi oameni, fii ai satului Măceşu, au reuşit să creeze aici un mic «colţ de rai», pentru că şi biserica de aici de lângă noi a fost construită din banii familiei Călina, fiindcă oamenii de aici din Măceşu, nu aveau biserică şi trebuiau să meargă dincolo, la Curteana. Dar, iată că s-a construit această biserică, iar, domnul vice Călina este înmormântat aici, lângă ctitoria sa! Desigur, că este un caz fericit la Măceşu, pentru că această şcoală a căpătat funcţionalitate din momentul în care nu a mai putut ca să servească scopului pentru care a fost construită, adică, desfăşurarea activităţii de învăţământ, pentru că aşa cum vedem, în majoritatea satelor populaţia şcolară scade şi atunci, copiii sunt duşi la şcolile de centru şi rămân aceste clădiri, pe care o legislaţie greoaie, nu ne permite să le schimbăm destinaţia, existând o întreagă procedură cu Ministerul Învăţământului, că faci la dosare şi până la urmă, nu ţi se aprobă să schimbi destinaţia, iar, multe clădiri rămân în paragină şi se degradează cu timpul! Sunt bucuros că aceşti doi oameni au reuşit să creeze aici un muzeu, iar, noi, cei de la autoritatea publică locală, încercăm să îmbunătăţim infrastructura încât să fie facil accesul celor care vor să viziteze obiectivele. Când spun acest lucru, mă gândesc la faptul că o să terminăm de asfaltat drumurile în toate satele, inclusiv către Cojani, la Mănăstirea de la «Măceasca», iar, atunci, împreună cu domnul director Ciolacu, împreună cu Părintele Vitalie, de acolo, vom încerca să creem un circuit turistic la Târgu-Cărbuneşti, care să cuprindă cele două mănăstiri, Muzeul «Tudor Arghezi», care este lângă primărie, «Muzeul Crucilor» de aici, ca să încercăm să dăm viaţă şi la bisericuţa de acolo din valea dintre Creţeşti şi Floreşteni, unde se spunea că se numea «Valea Ţepei», pentru că acolo, Vlad Ţepeş îi trăgea în ţeapă pe cei nelegiuţi! Deci, vom încerca în viitorul, sper eu, foarte apropiat, să reuşim să facem acest circuit turistic, astfel încât Târgu-Cărbuneşti să devină un punct de atracţie pentru cei care vor să viziteze lucruri frumoase din Gorj. Vă mulţumesc pentru că am fost împreună aici! Cred din tot sufletul că este un prilej să ne aducem aminte de cei trecuţi din această viaţă, iar, din an în an, măcar o dată, să ne reculegem şi să readucem amintirea lor în memoria urmaşilor! Vă mulţumesc”! Am redat aproape în totalitate acest cuvânt al primarului Oraşului Târgu- Cărbuneşti pentru acurateţea sa, pentru încrederea şi pentru dăruirea cu care acest om ajuns într-o demnitate publică ştie să rămână un om integru şi îndeaproape devotat comunităţii şi localităţii pe care o administrează!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here