Se întâmpla să îl întâlnesc pe Alexandru Doru Şerban cândva, în vara anului 1992, la prima întrunire a Grupului „Ager”, cu prilejul lansării unei publicaţii de informare, cultură şi divertisment.
Îmi era cunoscut numele profesorului şi epigramistului din emisiunile de la radio şi din presa locală. S-au scurs de atunci două decenii. Şi s-a mai scurs un an de zile, de când iniţiatorul acelui grup cultural şi spiritual se află la Ceruri.
Încă din primele clipe de dialog, Doru Şerban – omul – m-a impresionat prin credinţă şi corectitudine. Avea principii la care ţinea, iubea adevărul şi te îndrepta mereu spre bine, convingea prin cuvântul său, îţi inspira siguranţă şi certitudine, te motiva pentru ceea ce urma să faci.
Era un om crescut şi format în cultul religiei, o persoană pe care să te bizui mereu, statornic în preocupări, pragmatic şi ofensiv, plin de speranţe şi nădejdi.
Mereu îl găseai într-o linişte a lui, evlavios şi pătruns de smerenie, calităţi prin care te chema spre el, te asculta şi te îmbărbăta. Aveai cui să-ţi deschizi sufletul şi să primeşti un sfat potrivit, care să te mulţumească şi să te învăluie în bucurie.
Pelerin împătimit, Alexandru Doru Şerban a cutreierat Gorjul, a scormonit în biblioteci şi arhive şi a scris peste 40 de cărţi. Sensibil şi creativ, scriitorul Doru Şerban impresiona prin corectitudine şi sentimentul familiei, prin respectul şi dragostea faţă de oameni, pe care îi venera şi îi ajuta. Iată doar câteva argumente care vorbesc despre modelul său de conştiinţă şi responsabilitate, care rămâne în sufletul şi amintirile celor care l-au cunoscut, dar şi în biografia personalităţilor valoroase ale vieţii publice de la noi.
Prof. Ion Elena, Membru al Grupului „Ager” Târgu Jiu
