În perioada Sărbătorilor de Iarnă – Obiceiuri uitate sau trunchiate

„Strict legate de trecerea dintre ani, cele mai răspândite au fost şi rămân Pluguşorul şi Sorcova. Începând din anii 60, obiceiul Pluguşorului, pentru că e cam singurul fără conţinut religios dintre obiceiurile de iarnă, propaganda comunistă a vremii l-a inclus între obiceiurile permise”, a povestit directorul Şcolii Populare de Artă din Târgu – Jiu, Viorel Gârbaciu. Acesta a mai spus şi că, din cauza politizării excesive a Pluguşorului, acesta şi-a pierdut însemnătatea iniţială, acesta fiind, de fapt, legat de îndeletnicirea principală a ţăranului român şi anume agricultura.

Al doilea obicei de Anul Nou este Sorcova, un obicei la fel de vechi şi cunoscut în ţara şi judeţul nostru. Pentru că, de obicei, cu Sorcova merg, în dimineaţa de 1 ianuarie, copiii, acest obicei a devenit unul folosit mai mult în familie. Copiii îşi sorcovesc părinţii şi rudele sau vecinii, foarte rar întâmplându-se ca, într-un sat, copiii mai săraci să meargă din poartă în poartă şi să ureze un an mai bun, cu Sorcova, pentru un ban sau un colac. „S-a păstrat acest obicei şi are toate şansele să se păstreze în veşnicie pentru că e, în primul rând, un obicei familial”, a mai spus Gârbaciu.

Mai există şi obiceiuri legate de animale, specifice, în general, zonei de munte. Astfel, între Crăciun şi Anul Nou, se merge şi cu „Capra”, „Ursul” sau „Cerbul”, când unul dintre colindători se îmbracă în costum care simbolizează unul dintre aceste animale. Spre exemplu obiceiul „Ursului” se păstrează cu sfinţenie la Novaci, Crasna, Baia de Fier şi Polovragi. Din fericire, în judeţul nostru există mai multe localităţi în care aceste tradiţii şi obiceiuri nu sunt lăsate să moară, tineri inimoşi şi cu dragoste pentru aşa ceva păstrându-le şi prezentându-le ori de câte ori au ocazia. Astfel, în cadrul secţiilor externe ale Şcolii Populare de Artă, de la Tismana, Cloşani, Polovragi sau alte localităţi s-au constituit grupuri de tradiţii şi obiceiuri.