Anul acesta (2012), în luna iunie, se împlinesc 50 de ani de când preotul Ion D. Băluţanu, parohul din comuna Logreşti-Moşteni, judeţul Gorj, a trecut în eternitate.
Preotul Ion D. Băluţanu, născut la data de 23 februarie 1890 (+1962), în aceeaşi comună a continuat o veche tradiţie, înaintaşii săi (ca şi contemporanii şi unii urmaşi) fiind slujitori ai bisericii.
Tatăl său, Dimitrie Băluţanu (1852-1900), a fost preot în comuna natală, de asemenea, bunicul matern, Popa Radu. Unchiul Ion Radu, fraţii săi Constantin (1886-1943) şi Vasile (1898-1972), fiul său Marcu (1919-1982)şi nepotul Constantin (fiul lui Vasile, 1920-1995) au fost cântăreţi bisericeşti. Nepotul său de frate Ion Băluţanu-Calotescu (1904-1988) a fost preot în Râmnicu-Vâlcea. Nepoţii prin alianţă – preoţii Ion Ilinca (1906-1959) şi Gh. Cârlugea (1908-1979) – au slujit, primul în Târgu- Jiu, fiind şi protoereu de Gorj, al doilea în comuna Băceşti, jud. Gorj. Nepotul său de fiică (Veronica Diaconescu) – Adrian Diaconescu (1942-1997) – a fost preot în Logreşti-Moşteni, satul Măru. Cei mai vechi ascendenţi, despre care există date scrise, au fost Popa Roşu şi Diaconul Ilie care au slujit la biserica Ciobăneşti la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
În revista “Tradiţii Bustuchinene” nr. 3/2007, preotul drd. Nicuşor Popescu, consăteanul său, în prezent slujind la biserica Sfânta Treime din Târgu Jiu, a publicat un articol despre preotul Băluţanu, bazat pe efemeridele găsite în cărţile religioase din Biserica din Logreşti Moşteni şi pe amintirile unor enoriaşi în vârstă. Din acest articol redăm mai jos următoarele:
“După absolvirea Seminarului Central din Bucureşti, preotul Ion continuă tradiţia familiei fiind hirotonit în anul 1912, la vârsta de 22 de ani. Bucuria enoriaşilor a fost foarte mare, deoarece se revenea la o stare de normalitate fiindcă, după moartea părintelui Dimitrie Băluţanu, satul fusese nevoit să aducă un preot de pe alte meleaguri şi anume pe părintele Bumbescu Vasile din Bumbeşti-Jiu.
Deşi avea o vârstă fragedă, preotul Ion îşi începe deosebita misiune harică, reuşind în cei 50 de ani de pastoraţie să construiască (în anul 1922) cea mai mare biserică parohială din zona Amaradiei, să renoveze filialele Strâmba (ctitorită în 1725, devenită monument istoric în anul 1943) şi Pojaru (1564), să repare biserica de la Stejeri, ctitorită în 1635, precum şi să construiască o capelă în jurul sfintei mese de la fosta biserică din satul Ciobăneşti (1712). Pe lângă aceste realizări deosebite, care i-au adus rangul de iconom-stavrofor, cel mai înalt în treapta preoţiei, părintele 
Ion a dobândit, pentru eternitate, un loc special în inima oamenilor locului.
Această muncă asiduă, depusă pe altarul ortodoxiei, a fost desăvărşită de un dor neîmpăcat, de o dorinţă arzătoare şi anume: emanciparea, culturalizarea şi progresul satului gorjean. El devine promotorul înfiinţării şi organizării instituţiilor cultural-sociale şi artistice, atât în satul Logreşti-Moşteni cât şi în satele Strâmba şi Pojaru care aparţineau aceleiaşi parohii. În anul 1919, înfiinţează un cor bărbătesc pe trei voci, primul pe valea Amaradiei şi printre primele din judeţ, cu un succes deosebit. În Sfânta Evanghelie dăruită părintelui Nicolae Magheru, am găsit o însemnare făcută de nepotul său de frate, păintele Ioan Băluţanu-Calotescu, în data de 6 august 1931, prin care se explica lipsa părintelui paroh de la hram şi faptul că l-a suplinit arătând că, în acea perioadă, preotul Ion Băluţanu se afla cu corul său la Mănăstirea Cozia (la un concurs). Această însemnare, deosebit de valoroasă, arată faima şi preţuirea de care se bucura corul său în Episcopia Rămnicului şi chiar în toată ţara.
O altă însemnare din Evanghelia aflată în biserica parohială, din 27 aprilie 1930, arată că: “Astăzi, cu prilejul conferinţei pastorale în parohia Popeşti, s-a oficiat un parastas pentru pomenirea sufletelor celor 110 creştini mistuiţi într-o clipă de focul ce a incendiat biserica din satul Costeşti, judeţul Argeş, în noaptea de vineri spre sâmbăta Sfintelor Paşti – adică 18-19 Aprilie 1930”.
A înfiinţat, în 1919, Căminul cultural “Amaradia” pe care, din lipsă de spaţiu, l-a găzduit timp de 5 ani, în propria sa casă. Aci se ţineau adunările sfatului şi şezătorile săptămânale, iar serbările lunare, la care paticipa o mare de oameni, se ţineau în curtea casei sale. A fost preşedintele atât al Căminului cultural cât şi al “Ligii cultuale” înfiinţată în anul 1925, împreună cu învăţătorul Dumitru Mănescu. Pentru ca munca de culturalizare să fie mai uşoară, părintele a pus şi bazele unei biblioteci care cuprindea volume diverse atât donate cât şi cumpărate din încasările de la unele serbări.
Toată această muncă a fost posibilă printr-o continuă perfecţionare şi informare având abonamente la principalele reviste ale timpului. Vasta sa cultură îşi avea izvorul şi într-o bibliotecă impresionantă ce cuprindea câteva mii de volume din toate disciplinele. Chiar şi astăzi se găsesc în biserica satului Moşteni reviste teologice din perioada interbelică. Era interesat de noutăţile din orice domeniu. Astfel, este unul dintre membrii fondatori ai “Asociaţiei crescătoilor de albine” din ţara noastră.
Părintele Băluţanu a iubit mereu satul şi oamenii acestor locuri pe care i-a ajutat să se ridice din starea de înapoiere în care se aflau. A fost răsplătit de aceştia printr-un respect deosebit pe care cei ce l-au cunoscut îl mai au şi azi.
Nu i-a uitat niciodată pe cei care s-au jertfit pentru ţară în cele două răzbaie mondiale astfel că, deşi biserica din satul Moşteni avea hramul Sfinţii Voievozi, părintele a ţinut ca hram sărbătoarea Schimbării la Faţă (6 august), în amintirea eroilor căzuţi la Mărăşeşti, în crâncenele lupte din 6 august 1917. În acea zi se oficia o slujbă deosebită, urmată de praznic cu bucate de post (fiind postul Sfintei Maria Mare) şi de horă. Seara, tinerii intelectuali din sat prezentau o serbare cu caracter patriotic şi naţional. Această festivitate devenise o tradiţie, la ea participând toate satele din jur.
Părintele Băluţanu va ramâne pentru totdeauna în amintirea locuitorilor acestor meleaguri ca preot cu har şi cărturar desăvârşit. El este un exemplu pentru preoţimea de astăzi ce trebuie să încerce animarea vieţii de la sat prin cultivarea unor cunoştinţe morale, prin modelarea tineretului şi mai ales prin sădirea credinţei în Dumnezeu şi iubirea aproapelui.”
Preotul Ion D. Băluţanu era cunoscut şi apreciat şi ca muzician şi cărturar. Cunoştea mai multe limbi (latină, greacă, franceză, germană) limbi în care avea numeroase cărţi în bublioteca sa. În cadrul Căminului cultural din comună, pe care l-a condus tot timpul, a înfiinţat un cor mixt, format din tinerii din sat, cu care interpreta cântece compuse de Vidu, Oancea, Sabin Drăgoi etc. şi un alt cor bărbătesc format din cântăreţi bisericeşti, cu care dădea răspunsurile la Sfânta Liturghie în timpul slijbelor în sobor oficiate cu ocazia cercurilor preoţeşti.
A lăsat multe cărţi vechi şi valoroase, biblii în limbile latină, greacă germană, franceză, engleză, italiană şi rusă tipărite la începutul secolului al XX-lea şi alte cărţi mai vechi, din secolele al XIX-lea şi chiar al XVIII-lea, unele în limbile elină, latină, franceză şi germană.
S-a găsit, de asemenea, o carte cuprinzând răspunsurile la Sfânta Liturghie şi alte cântări bisericeşti scrise în muzica psaltică şi şapirografiate. La sfârşitul ei erau scrise de mâna sfinţiei sale răspunsurile la Sfânta Liturghie şi alte cântări (între care şi Imnul regal), transpuse din muzica liniară în cea psaltică pentu folosinţa corului de cântăreţi bisericesti. De asemenea, a lasat cărţi de muzică printre care o culegere de răspunsuri la Sfânta Liturghie de G. Muzicescu, I. Popescu-Paserea, Ion Vidu, C. Ghimpeţeanu, S. Drăgoi etc. La sfârşitul acesteia erau scrise de mâna sa, cu cerneală violetă, prin deceniile III şi IV ale secolului al XX-lea, răspunsurile la Sfânta Liturghie după diferiţi autori transpuse pentru cor bărbătesc, pe patru voci.
În 1925, la îndemnul Prea Sfinţitului Episcop Vartolomeu, s-au iniţiat acele slujbe în comun la care participau mai mulţi preoţi în sobor şi corul de cântăreţi bisericeşti despre care s-a amintit. Cu acest cor cânta răspunsurile la Sfânta Liturghie la cercurile preoţeşti care se ţineau lunar, cu slujitorii din mai multe parohii, de fiecare dată în altă parohie.
După Sfânta Liturghie, oficiată în sobor, urma o serbare la care corul de cântăreţi interpreta bucăţi religioase, dar şi laice, transpuse de sfinţia sa din muzica vocală în cea psaltică, singura pe care o cunoşteau coriştii. Preotul Ion D. Băluţanu a prelucrat atunci, pentru folosinţa acestui cor, răspunsurile la Sfânta Liturghie după Popescu-Pasărea şi alţi autori, transpuse în muzică bisericească orientală (psaltică) pe trei voci, despre care s-a amintit.
De asemenea, a rămas după Sfinţia Sa un caiet cu rezumate (schiţe) de predici la duminicile de peste an şi la praznice.
În anul 2005, nepotul său, Dan (fiul Despinei Băluţanu Tudor) a editat cartea “Album de muzică religioasă pentru coruri” de preot Ion D. Băluţanu.
În anul 2010, nepoţii săi, Adrian şi Dan au editat lucrarea “Predici la duminicile de peste an şi la praznice”, de preot Ion D. Băluţanu, folosind caietul cu rezumate amintit mai sus.
Prefaţa acestei cărţi, scrisă de către preot drd. Nicuşor Popescu, se încheie astfel :
“Lucrarea constituie un material deosebit de valoros care se adresează tuturor cititorilor interesaţi de aprofundarea cunoştiinţelor evanghelice, constiutind şi o adevărată operă de restituire a memoriei preotului, cărturarului, muzicologului şi omului cu deosebit har care a fost părintele Ion D. Băluţanu”.
Dintre cei 8 copii ai părintelui Băluţanu, Iustina i-a făcut cunoscut numele în lume, fiind culegătoare şi interpretă de cântece gorjeneşti şi de nuntă şi, mai ales, de hăulite pe care le-a cules, le-a aranjat şi le-a cântat, de la ea preluându-le şi alte interprete.
Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Ing. Dan Tudor
