Preacucernice Părinte Ioan Vodislav, se spune că BUNUL DUMNEZEU îi cheamă la El pe oamenii cu har, care au făcut milostenie şi mult bine semenilor, iar, de când vă cunosc, de câteva zeci de ani, am simţit că sunteţi un slujitor al altarului care face din Casa Lui Dumnezeu propria lui casă şi la care nu se încuie niciodată uşa de la intrare pentru ca oamenii să-şi amintească de învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos, bazate pe experienţa care ne arată mult prea limpede că, odată ce noi creştinii începem să reducem scopul revelaţiei dată nouă de către Însuşi Iisus Hristos şi de Duhul Sfânt, încetăm treptat să mai fim atraşi de Lumina care ni s-a arătat, mai ales dacă e să ne păstrăm nădejdea mântuirii şi trebuie să fim curajoşi cu noi înşine, fiindcă Mântuitorul Hristos a spus: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). Poate că spunând aceste lucruri, El arată că a depăşit lumea nu atât ca Dumnezeu, cât mai ales ca Om, fiindcă S-a făcut om cu adevărat, ca şi noi, făpturile creaţiei Sale, dar, Om fără de păcat!
Preacucernice Părinte Ioan Vodislav, din dialogurile noastre am reţinut faptul că viaţa cu adevărat creştină este trăită în «duh şi adevăr» (In 4,23), şi ca urmare, ea poate fi continuată în tot locul şi în toată vremea, întrucât poruncile dumnezeieşti ale lui Hristos au un caracter vizionar şi previzionar! Cu alte cuvinte, nu există şi nu pot exista nicăieri pe pământ împrejurări care să facă a fi cu neputinţă păzirea poruncilor, pentru că în esenţa ei veşnică, viaţa creştină e duh şi adevăr dumnezeiesc, iar, pentru multe motive, ea transcende toate formele exterioare ale lumii acesteia!
Preacucernice Părinte Ioan sau «Frate Ioan», pentru că mă numeaţi Fratele Preacucerniciei voastre, când ştiu că îmi dădeaţi telefon în timp ce meditaţi la cele sfinte şi la cele lumeşti până seara târziu, plimbându-vă şi schimbând cuvinte abia şoptite, când vă plimbaţi şi staţi de vorbă cu Dumnezeu, mlădiindu-vă tălpile în iarba din curtea bisericii care va adăposti de acum încolo mormântul odihnei celei de veci a Preacucerniciei voastre! Simt că în aceste clipe de adâncă tristeţe în care scriu aceste rânduri e foarte greu să găseşti cuvintele printre lacrimi, iar, sentimentele care ne copleșesc atunci când auzim despre moartea unui preot şi bun prieten de nădejde, parcă moartea celui care aţi fost slujitor al altarului te răscoleşte ca o tristețe profundă ce îi cuprinde pe cei care v-au cunoscut!
Preacucernice Părinte Ioan Vodislav, astăzi, vă plâng copiii, vă plâng nepoţii, vă plânge Doamna Preoteasă pentru că peste toate curgerile vremii, chipul preotului Ioan Vodislav rămâne imprimat în sufletele preoților, ale credincioșilor și ale celor ce l-au cunoscut și iubit cu credinţă. Împreună cu Părintele Protopop Mărgineanu Iulian, toţi preoţii care alcătuiesc soborul sunt marcaţi de vestea dureroasă a morţii unui vrednic preot atât de iubit şi de respectat, care pentru noi a adormit întru nădejdea învierii, realizând faptul că sfinții sunt în rai şi tu, cel întristat, te gândești cum să-i transmită mărturisitorului sentimentele şi gândurile cele mai mişcătoare!
Preacucernice Părinte Ioan Vodislav, mai ştiu că discutam în biserică despre unele forme de rugăciuni care s-au dezvoltat în mod tradițional şi care ajută nu numai la respectarea regulilor şi a ritualurilor bisericeşti, dar, şi la exprimarea respectului față de slujitorul altarului, a dispoziției spirituale față de duhovnic, la primirea binecuvântării lui Dumnezeu, pentru că în această zi a despărţirii suntem alături la durerea pe care o trăiește familia, de tristeţea enoriașilor din Parohia Pojogeni, unde aţi slujit, Părinte Ioan Vodislav, până în ultima clipă a vieții! Transmitem cele mai sincere condoleanțe familiei dumneavoastră, credincioșilor și fiilor duhovnicești, înălțând rugăciune către Dumnezeu cel Milostiv să vă odihnească în ceata vrednicilor slujitori, iar, de acum încolo, veșnică să vă fie pomenirea!
La moartea mea, aș vrea să nu mă plângă,
Nici rude, nici prieteni și nici frați,
Iar dacă lacrimi multe au să curgă,
Ștergeți-le şi doar vă bucurați!
Că moartea-i doar o punte ce ne trece
De-aici, de pe pământ, spre veșnicie,
Nu vă-ntristați că trupul mi-este rece,
Am sufletul arzând de bucurie!
Rugați-vă, așa cum știți mai bine
Ca sufletu-mi s-ajungă sus în cer,
E tot ce puteţi face pentru mine,
Și tot ce eu, aș mai putea să sper!
Iar pe mormânt, când puneți câte-o floare,
Nu vreau să fiți cu ochii-nrouraţi,
Să ştiţi că viaţa asta-i trecătoare
Și n-aveți vreme să mai lăcrimaţi!
DUMNEZEU SĂ VĂ ODIHNEASCĂ ÎN PACE ŞI APOI SĂ VĂ ÎNALŢE ÎN ÎMPĂRĂŢIA CERULUI, PREACUCERNICE PĂRINTE IOAN VODISLAV!
G. VASILE
P.S. Slujba de înmormântare a Părintelui Ioan VODISLAV are loc astăzi, vineri, 19 august 2022, la orele 12,00 la Biserica din Parohia Pojogeni, Gorj
