In memoriam Petre Brâncuşi

128

Sentimentele de veneraţie şi adâncă recunoştinţă pe care le nutrim faţă de foştii noştri profesori, care au fost adevăraţi părinţi spirituali pentru mai multe generaţii, nu pot fi exprimate prin cuvinte. Îi admirăm, le mulţumim atât cât ne permit împrejurările, niciodată suficient şi mai ales, niciodată când trebuie.

De aceea, un portret al unui maestru înzestrat cu har, mereu neobosit, care nu precupeţeşte nici timp, nici energie pentru pregătirea celor care vor urma, este greu de realizat.

Păstrarea modelelor
Există o necesitate profundă de a readuce în orizontul amintirii anumite personalităţi care ne-au marcat evoluţia, aşa cum există în fiecare dintre noi un impuls interior îndreptat spre păstrarea modelelor. Admiraţia autentică, reală, profund asimilatoare şi gratitudinea sinceră pe care o datorăm unor maeştri cu har, care au contribuit în mod hotărâtor la formarea noastră profesională şi morală, constituie sentimente care nu au nimic comun cu clişeele idolatriei sau ale modei. Acestor oameni minunaţi, adevăraţi corifei ai culturii muzicale româneşti le datorăm toată recunoştinţa şi respectul nostru, aceia care am avut şansa de a-i cunoaşte şi preţui. Considerăm că pentru generaţiile actuale este o datorie de onoare să scoată la lumină contribuţii valoroase datorate unor pedagogi şi muzicologi români, care au activat în diferite perioade în cadrul Conservatorului bucureştean. Este o modalitate de respect şi de vibraţie lăuntrică, pentru care lucrările uitate de mult îşi justifică reactualizarea, putând evoca – chiar şi parţial – voluminosul dosar documentar al activităţii prodigioase desfăşurate de pedagogi de mare clasă. Dar, pentru a putea privi cu încredere viitorul şi a îmbunătăţi performanţele prezentului, trebuie să examinăm cu atenţie valorile trecutului, lucru pe care îl realizează cu pasiune şi devotament organizatorii şi participanţii la lucrările Simpozionului dedicat omagierii personalităţii Maestrului Petre Brâncuşi.

Contribuţii remarcabile
Evenimentul demonstrează convingător că emoţia estetică prilejuită de reevaluarea periodică a contribuţiilor culturale remarcabile şi a modelelor umane autentice, se intensifică şi se purifică odată cu trecerea timpului; oricât de mult ar fi studiate operele de referinţă ale patrimoniului muzical şi personalităţile care au influenţat anumite perioade, rămân mereu alte trăsături şi alte calităţi care vor fi dezvăluite în viitor. Voi încerca să demonstrez că Maestrul Petre Brâncuşi este încă printre noi, o prezenţă expresivă, benefică, de o admirabilă vitalitate şi o infinită longevitate, ca orice permanenţă. Muzicologul şi profesorul universitar, doctor, Petre Brâncuşi s-a numărat printre personalităţile care au contribuit în mod substanţial la afirmarea potenţialului de inteligenţă, de sensibilitate şi experienţă muzicală românească; înzestrat cu calităţi de excepţie, domnia sa a intrat în dialog cu vechea tradiţie autohtonă şi cu valorile pedagogiei şi muzicii europene. Apreciată deopotrivă pentru calităţile demonstrate în activitatea de muzicolog, de pedagog şi de conducător al unor importante instituţii de învăţământ şi de cultură bucureştene, personalitatea sa polivalentă a constituit un exemplu demn de urmat în comunitatea academică şi în viaţa culturală românească.
Activitatea sa prestigioasă în calitate de pedagog a fost marcată de trăsături precum devotamentul faţă de nobila misiune, aspiraţia pentru lucrul finisat, bine alcătuit, aşa cum numai cultura şi conjugarea talentului cu conştiinţa riguroasă îl poate duce la bun sfârşit. Acestora li s-au adăugat pasiunea, înţelegerea, discernământul şi risipa de energie în vederea atingerii unor obiective importante. În lucrările elaborate de distinsul muzicolog, în orice expresie gândită şi scrisă, se oglindeşte acel ansamblu de frumuseţe, de demnitate, de profesionalism, de elegantă acurateţe, care conferea prestanţă şi distincţie prezenţei sale fizice. Maestrul Brâncuşi a muncit fără cruţare de sine pentru a înălţa un monument durabil pentru posteritate. În calitate de distins profesor, de muzicolog avizat, de rector al Conservatorului, de redactor şef al Societăţii de Radiodifuziune şi de educator generos, a fost iubit şi stimat de generaţiile tinere, de discipoli, care au ştiut să vadă în acesta un model de pasiune şi seriozitate profesională, de dăruire generoasă pe cea mai nobilă tribună care este fără îndoială catedra. Numeroasele articole, studii şi cărţi însumează tot atâtea ferestre deschise către muzică, către nou; ele au fost concepute nu numai ca măsură a interesului, a profesionalismului şi capacităţii de receptare a adevăratelor valori, ci în primul rând ca gesturi proprii de integrare în ambianţa ideilor şi creaţiilor durabile din perimetrul cultural naţional şi universal. Exigentul pedagog s-a clădit pe sine, neobosit, de-a lungul anilor, până la o împlinire care a însemnat pentru toţi cei care l-au cunoscut, stimat şi admirat, un model uman demn de urmat. Pentru studenţii care l-au avut profesor la cursul de Istoria muzicii româneşti, Maestrul a fost un model de pasiune şi dăruire; şi-a îndeplinit în mod exemplar misiunea de pedagog şi educator. Prin întreaga sa existenţă, Maestrul Brâncuşi a ilustrat în mod strălucit dictonul lui Hegel, după care „omul nu este altceva decât şirul faptelor sale”. Prezenţa sa se remarca prin distincţie şi armonie : trăsăturile feţei, atitudinea elegantă, sobrietatea, euritmia mişcărilor, gesturile sale, calmul şi simţul măsurii, seninătatea gândirii sale care pendula între exigenţă şi bunătate, toate acestea caracterizau o personalitate echilibrată, de înaltă ţinută morală. Fiinţa sa spirituală, împlinită în numeroase sensuri, a îngemănat claritatea gândului logic, pasiunea pentru simetria formei şi sensibilitatea nuanţată. Se afla la confluenţa puterii spontane, creatoare cu o cerebralitate mereu trează şi vigilentă. De-a lungul întregii vieţi a studiat permanent, a căutat să-şi îmbogăţească experienţa profesională prin acumulări teoretice în domeniul muzicologiei şi pedagogiei.

Muzician generos
Înalta conştiinţă l-a determinat să aleagă cu discernământ, în toate ocaziile între bine şi rău, să meargă neabătut în sensul progresului. Pentru cei care l-au cunoscut, rămâne un exemplu luminos de pedagog şi muzician generos, cu o neabătută atitudine umanistă, cu un remarcabil simţ al echităţii, cu o conştiinţă a obiectivităţii necesare, cu un desăvârşit tact în abordarea şi soluţionarea problemelor. Maestrul Brâncuşi întruchipa intelectualul umanist şi pedagogul prin excelenţă; nevoia de armonie, de echilibru, de plenitudine izvora dintr-un stil de viaţă exemplar, marcat de simplitate şi modestie. Întreaga sa creaţie muzicologică aparţine unui cercetător pasionat, umanist prin definiţie, cu toate implicaţiile de seriozitate, gravitate şi conştiinţă a răspunderii faţă de cultură şi public, pe care le presupune această calitate. Arta şi umanitatea au conferit activităţii sale prodigioase – desfăşurate în diferite direcţii – un caracter unitar. În numeroasele sale lucrări, ca trăsătură generală, se remarcă efortul de a conferi cercetării calitate, actualitate, credibilitate şi soliditate ştiinţifică. Posesor al unui pronunţat simţ al frumosului, al măsurii şi al armoniei, muzicologul a reuşit să prezinte evenimentele şi personalităţile într-o ordine firească, să le definească prin câteva linii simple, trase cu o mână sigură, prin intermediul unei exprimări alese. Prin efortul nostru comun, al celor implicaţi în simpozionul omagial Petre Brâncuşi, sperăm să valorificăm o parte dintre contribuţiile sale profesionale şi umane de excepţie; după modelul proustian, vom avea bucuria de a transforma timpul pierdut în timp regăsit, de a putea privi încrezători spre viitor, prin preluarea modelelor trecutului în activitatea actuală. Vom face distincţie între ce a însemnat fiecare eveniment, detaliu, exemplu personal al distinsului muzician cândva, ce semnifică acestea în prezent şi ce impact pot avea ele în viitor. În opinia noastră elaborarea unor materiale de acest fel constituie o modalitate particulară de a găsi cheia potrivită care deschide poarta propriei disponibilităţi intelectuale şi artistice; răsucită cu inteligenţă, ea ne conduce în universul investigat pe care îl readuce în atenţie, ajutându-ne să-l gândim din nou, să-l repovestim, să-l reevaluăm, să-l redimensionăm. Maestrul Brâncuşi a lăsat un tezaur inestimabil generaţiilor care au urmat; domnia sa va rămâne în memoria celor care l-au cunoscut şi cu care a colaborat un exemplu de generozitate, de disciplină şi pasiune pentru nobila profesie. Modelul său îl vom reclădi în fiinţa noastră, îl vom împleti cu tot ce avem mai bun în noi şi îl vom transmite studenţilor noştri. Când tipologia personalităţilor secolului XX şi a epocii actuale va fi cadastrată şi se vor stabili ierarhiile la cotele lor efective, calităţile profesionale şi umane ale Maestrului Petre Brâncuşi vor străluci în deplina lor lumină în peisajul culturii muzicale româneşti. Pentru noi şi generaţiile viitoare, domnia sa rămâne un model de conştiinţă, de exigenţă şi probitate profesională, de modestie şi de dăruire de sine dusă până la sacrificiu. Maestrul Petre Brâncuşi avea o remarcabilă ţinută profesională şi morală; cum spunea Lucian Blaga în “Trilogia culturii”, deţinea o “viziune metafizică” în care “a fi” înseamnă a participa la absolut, adică la fondul ultim al lumii. Absolutul este deplin în afara timpului, deasupra oricărei limitări şi relativităţi. De aceea poate adevăratele valori culturale rămân mereu în actualitate. Întreaga sa viaţă a fost marcată de aspiraţia spre perfecţiune, spre o existenţă plenară, absolută, guvernată de legile Frumosului, Binelui şi Adevărului.

Eroică renaştere
Amintirea sa constituie pentru noi o rază de soare pe care suntem datori să o păstrăm cât mai luminoasă şi să o purificăm prin nepoluarea noastră morală şi spirituală. După modelul lui Blaga, credem că nu se pune punct după un poem. Trecerea în eternitate a maestrului Brâncuşi a marcat o eroică despărţire, dar şi o eroică renaştere, „un cântec care ne pregăteşte să înţelegem” mai bine, cum spunea Goethe despre un poem de-al său. Sentimentele de recunoştinţă şi admiraţie faţă de personalitatea sa se condensează într-o înnoire transfigurată. Discipolii, colaboratorii şi toţi cei care l-au cunoscut, vor duce mai departe, cu forţe sporite nobilele aspiraţii către armonie, ordine şi frumos ale Maestrului Brâncuşi.

Tezaur sufletesc
Fiecare om îşi alcătuieşte pa parcursul vieţii sale un anumit edificiu afectiv. Măsura în care el există este dată de consistenţa acestui edificiu şi de acei oameni pe care el i-a iubit şi stimat cu bună credinţă. Aceşti oameni minunaţi – puţini la număr – care ne fac să nu regretăm că existăm, reprezintă stratul nostru protector, care ne ajută să trecem mai uşor peste dificultăţi. Putem „face faţă” la tot ce ni se întâmplă, deoarece suntem înconjuraţi de un zid de fiinţe deosebite, care ne determină să mergem lai departe. Maestrul Petre Brâncuşi face parte din categoria oamenilor minunaţi, care ne-au dăruit mai mult decât se poate crede şi pe care îi iubim şi îi admirăm cu aceeaşi mare intensitate până în ultima zi a vieţii noastre. Există oameni care influenţează şi reorientează conştiintele semenilor. Există orientări şi conştiinţe care marchează hotărâtor epoca în care trăiesc. Există oameni, care, credem noi, că nu pot muri, sau care, trecând în eternitate ne lasă un tezaur sufletesc şi o experienţă profesională de excepţie. Un astfel de om a fost profesorul şi muzicologul Petre Brâncuşi. Se spune că oprele de valoare nu se încheie prin moartea autorului şi nu rămân închise în paginile în care au fost scrise, ci trăiesc, aşa cum menţionează un epitaf antic „per ora virum”; trăiesc nu doar prin cuvintele creatorului lor, dar şi prin impresiile pe care şi le-au făcut despre ele aceia care nu le-au cunoscut direct, ci în formele difuzării lor. Nouă, acelora care l-am admirat şi respectat pe Maestrul Brâncuşi, ne rămâne amintirea unei personalităţi luminoase, în preajma căreia ne-am simţit mai presus, sau chiar dincolo de noi înşine. Încheiem cu o strofă din poezia „In memoriam” de Radu Gyr, reprezentativă credem pentru portretul schiţat de noi. „Acum are tâmple cereşti/ pline de-o mare dulceaţă,/ parcă nu pleacă din viaţă/ parcă intră-n poveşti”. Pentru mulţi dintre noi o poveste, iar pentru generaţiile următoare o legendă, Maestrul Brâncuşi a fost fără îndoială un Om între oameni.
Conf. univ. dr. Carmen Manea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here