Calendarul de suflet al Ţiclenilor şi al Gorjului consemnează spre aducere aminte că 12 noiembrie este ziua de naştere a omului de cultură Nicolae Diaconu, născut în localitatea noastră în anul 1947.
Nicolae Diaconu a devenit «un nume adunat pe carte», care va dăinui de-a pururi după a sa moarte. Prin opera sa, el nu a murit, trăieşte.
Atribuirea, în 2007, a numelui omului de cultură Nicolae Diaconu, Bibliotecii orăşeneşti Ţicleni, cât şi recunoaşterea sa drept «cetăţean de onoare post-mortem» al oraşului Ţicleni sunt salutare şi meritorii.
«Vivam alicuius memoriam tenere» spunea Cicero (A păstra vie amintirea cuiva).
Şi, să recunoaştem, pentru tot ce este gorjenesc şi autohton, pozitiv, avem o slăbiciune congenitală, motive de mândrie.
Alături de familia sa, toţi simţim lipsa fizică a lui Nae Diaconu. Cei din Ţicleni, eram obişnuiţi cu prezenţa sa şi a lui Miron Dobroiu, activă, la evenimentele culturale ale oraşului, deşi se aflau în luptă cu suferinţa şi se dăruiau cu totul îndatoririlor profesionale, nu uşoare, o bună perioadă, Nae Diaconu fiind conducătorul forului culturii gorjene. Este cunoscută activitatea sa publicistică, atât ca poet cât şi ca prozator. Nae Diaconu a fost un om drept şi a luat atitudine fermă împotriva tendinţelor unora de a profita nemeritat de pe urma restaurării inegalabilelor monumente brâncuşiene, el fiind un cercetător şi cunoscător de seamă al fenomenului Brâncuşi.
Nicolae Diaconu a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, preşedinte al Fundaţiei culturale «Constantin Brâncuşi», editorul revistei «Brâncuşi».
A fost stimat şi apreciat de oamenii de cultură de talie naţională.
În toamna anului 1976 i-a adus la Casa de Cultură orăşenească pe membrii Cenaclului «Columna», cu invitaţi de marcă de la Bucureşti şi Craiova, printre care s-au aflat scriitorul Mihai Pelin şi Horia Ionescu, de la Radio Craiova. Cu acel prilej, scriitorul Mihai Pelin a fost găzduit câteva zile de către familia lui Nae, la Tunşi. Atunci, reputatul scriitor a parcurs, pe bicicletă, întreaga stradă a Petroliştilor, din hotarul cu Cărbuneştii până în hotarul comunei Bâlteni, ca la 18 noiembrie 1976, în revista Flacăra(nr. 46(1 119) să apară articolul intitulat «Ţicleni, cea mai lungă stradă din România», de atunci, enciclopediile preluând această sintagmă, precum şi concursurile «Cine ştie câştigă». Naşul sintagmei a fost Mihai Pelin. Am încredinţat acest articol Bibliotecii spre custodie în panteonul de suflet al Ţiclenilor şi totodată, un exemplar l-am dăruit familiei regretatului Nae, în semn de preţuire şi aducerre aminte.
Iată că aşa cum spunea latinul Lucreţiu, «Eripitur personna, manent res»(Omul dispare, opera rămâne).
Ne trebuie mai multă cultură pentru a preveni şi combate analfabetismul, consumul de alcool, de droguri, violenţa şi celelalte racile sociale.
Avem nevoie şi de o ecologie spirituală, iar catastrofa morală nu o putem preveni decât prin cultură.
Sadoveanu spunea : «Nu cunosc altă libertate pentru oameni decât cultura».
Nae Diaconu a fost un Mentor pentru toţi cei care s-au încumetat să împărtăşească fenomenul cultural. Exemple sunt destule, nu numai cu cei din Ţicleni, dar şi cu foarte mulţi din Gorj şi din ţară.
Nae Diaconu este primul de la Ţicleni-Tunşi, care a urcat Parnasul, unde este sediul lui Apollo şi al muzelor şi a băut din fântâna Hipocrene, de unde beau poeţii ca să capete inspiraţie, călărind pe Pegasul înaripat.
Poeziile lui Nae sunt recitate cu pioşenie şi plăcere de către învăţăceii noştri, care ne produc un fior tuturor celor care le auzim sau citim. Un om de ştiinţă din domeniul hidraulicii, Bernandio Zendrini, afirma, tot într-o limbă latină, ca a noastră: “Poesia non muore”. Adică, „Poezia nu moare”, aşa că Nae Diaconu trăieşte şi prin poeziile şi scrierile sale.
Păstrez cu mare plăcere şi pot să spun, cu sfinţenie, volumul de poezii ce mi l-a dăruit, cu autograf, în urmă cu 40 de ani “Călătorie spre ceilalţi”.
Cum spunea Argehzi, “Poezia este însăşi viaţa. Poezia e copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur şi al bătrânilor, peste durere, dezamăgire şi suferinţă”.
Coşbuc remarca: “Prin poezie începe orice popor să-şi priceapă fiinţa”.
Aducem un omagiu şi mamei sale Maria Diaconu, care s-a stins din viaţă în acest an, ne mai fiind la comemorare, ca în anii trecuţi.
Şi astăzi(12 nov) ne vom întâlni la Biblioteca orăşenească Ţicleni, care-i poartă numele, ca de la acest eveniment să plecăm cu o stare mai bună de spirit, iar tu, Nae, de acolo, din pulberea de stele, unde te afli, să ştii că noi, cei din Ţicleni şi din Gorj, suntem mândri de tine.
Consilier juridic Ion M. Ungureanu
