ÎN MEMORIAM (IV)

118

Într-un alt articol scris de Traian Filip se spune:” Până acum, noua promoţie de ilegalişti, foşti deţinuţi politici ieşiţi din închisori, este extrem de săracă. Predomină disidenţii, refugiaţii politici scăpaţi în lume, contestatarii şi protestatarii care, într-un fel sau altul, au dat dovadă de putere de sacrificiu şi de curaj în înfruntarea dictaturii.

Adesea aceste acte de revoltă individuală s-au soldat cu sacrificarea individului sau cu scoaterea lui din luptă. În faţa unor morminte ne oprim cu pietate şi închietudine. Cine va evoca figura lui Pomiliu Marcea, care, cu câţiva ani în urmă, era decis să-şi dea foc în Piaţa Revoluţiei, în semn de protest pentru cenzurarea lui Eminescu? Gestul lui a trecut nebăgat în seamă, deşi era consecinţa unui şir de proteste la cel mai înalt nivel. El scrisese două memorii împotriva distrugerii satului, fiind îndepărtat dintr-un post de răspundere, ca să fie folosit în conflicte ideologice. A scris apoi un roman în care se descrie distrugerea personalităţii într-o societate totalitară. Refuzul său de a elogia geniul Carpaţilor a stârnit furia securităţii, care i-a atribuit o moarte nemernică, arucându-i trupul în apele lacului Herăstrău. Nu pot să-i rostesc numele fără să simt cum îmi ard buzele, aşa cum nu-mi voi simţi împăcată conştiinţa până când nu voi vedea tipărite memoriile înaintate CC-ului de Vasile Drăguţ, în care protestul împotriva dărâmării monumentelor de artă religioasă atinge un patetism cutremurător. Şi el a plătit cu viaţa curajul, demnitatea de a înfrunta tiranii de la înălţimea destinului său pe care l-a pus în joc cu o seninătate şi o încredere neţărmurite”.
Într-un alt articol apărut 03.nov. 2010, scris de Aurel Sibiceanu se spune: ” Nu e lipsit de interes nici moartea stranie a criticului Pompiliu Marcea, în martie 1985. Pe certificatul de deces, scrie insuficienţă cardio-respiratorie, în realitate el fiind găsit mort în lacul Herăstrău la ora prânzului. Printe cei care au asistat la scoaterea corpului din lac se afla un scriitor care îmi este bun prieten.
Şi în acest caz bănuielile merg înspre K.G.B. Cei mai în etate poate îşi mai amintesc de polemica dusă de Pompiliu Marcea împotriva unui critic rus (sovietic!), care a scris un articol ce se intitula ”Cu pumnii împotriva istoriei” publicat în mai 1983 în ” Literaturnaia gazeta” împotriva trilogiei scriitorului român Dumitru Popescu ” Pumnul şi Palma”, apărută la editura Eminescu în anii 1980-1981-1982. La acest articol Pompiliu Marcea a răspuns cu duritate, într-un număr al României literare din 1983; articol ce se intitula, dacă nu mă înşel: ”Cu foarfecele împotriva adevărului”.
Citeam şi nu-mi venea a crede… Dacă răspunsurile date ”Europei libere”, în rev.” Săptămâna”, de Eugen Barbu mi se păreau explicabile, cele date de Marcea unui… rus mi se părea ireal, halucinant!”
Pompiliu Marcea a avut aceeaşi atitudine tranşantă şi la apariţia romanului “Delirul” de Marin Preda, atunci când aceeaşi gazetă rusească scria împotriva scriitorului şi poporului român articole compromiţătoare.
La Muzeul Literaturii Române din Bucureşti unde a fost depus corpul neînsufleţit a lui Pompiliu Marcea, în ziua înmormântării a venit să-şi ia rămas bun şi academicianul Şerban Cioculescu, care, fiind în vârstă, peste 82 de ani, şi de statură mica, încât abia ajungea la capul scriitorului defunct, mângâindu-l cu mâna pe faţă şi cu lacrimi în ochi a rostit: ”Pompilică nu tu trebuia să mori, ci eu că sunt bătrân, pentru că, tu mai aveai multe de spus în critica şi istoria literară şi în literatura română”.
Puţini ştiu însă că Pompiliu Marcea a avut o contribuţie însemnată şi la dezvoltarea învăţământului gorjean, unde împreună cu bunul său coleg profesorul Dumitru Săvulescu, care lucra în Ministerul Învăţământului, s-au implicat în rezolvarea problemelor ce apăreau la nivelul judeţului potrivit mărturisirilor regretatului profesor Vasile Romanescu, fost Inspector General al Învăţământului gorjean, precum şi ale altor cadre didactice şi inspectori de specialitate de Limba şi Literatura română, care, din păcate nici ei nu mai sunt printre noi.
S-ar putea spune că, în cei peste 30 de ani de activitate, Pompiliu Marcea a apărat valorile perene ale culturii şi literaturii române chiar cu preţul vieţii, moartea sa prematură, survenind, la data de 27 martie 1985 în condiţii tragice.
În absenţa unor acte medicale constatoare, familia nu a fost convinsă că moartea scriitorului a survenit din cauze naturale, mai ales că o succesiune de evenimente şi fapte pe care le voi preciza în continuare, s-au petrecut pe fondul privării familiei de dreptul de a organiza ritualul şi ceremonia de înmormântare, măsură specifică sistemului politic al vremi, atunci când subiectul unui eveniment tragic era o personalitate. Astfel s-a anunţat, în data de 28 martie 1985, că înmormântarea are loc pe data de 31 martie la ora 13, iar a doua zi s-a revenit şi s-a anunţat că înmormântarea are loc pe data de 30 martie la ora 13, pentru ca în final să se plece de la Muzeul Literaturii Române, unde a fost depus sicriul, spre cimitirul Bellu în jurul orei 10; nimeni din familie nu a participat la ritualul băii creştineşti şi îmbrăcării, hainele necesare fiind cerute familiei de persoane necunoscute; în nopţile premergătoare înmormântări, familiei nu i s-a permis să participe la priveghi; inexistenţa unui certificat medical constatator al morţii, eliberarea certificatului de deces în copie, şi nu în original; anunţarea directă adusă soţiei scriitorului potrivit căreia orice demers de aflare a adevărului despre moartea scriitorului se poate solda cu consecinţe tragice asupra familiei; la 5 ani de la survenirea decesului, în anul 1990, prilej cu care soţiei scriitorului i s-au predat obiecte personale pe care Pompiliu Marcea le-a avut asupra lui în ziua decesului. Scriitorul însuşi a fost ameninţat cu moartea în nenumărate rânduri prin diverse mijloace: direct, pe stradă, telefonic sau în scris prin folosirea de bilete.Şi atunci cum să nu îţi pui întrebarea, dacă nu a fost o moarte provocată de anumite forţe, să le spunem oculte. Înhumarea a avut loc în cimitirul Bellu din Bucureşti , pe Aleea Scriitorilor. Dumnezeu să-l odihnească în linişte şi pace!
Ion Marcea nepotul scriitorului

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here