In memoriam – Ion D. ISAC – Tribun al Gorjului

120

raport2475Încă din Prefaţă, autorii Nicolae Dobrovie şi Ilarie Isac ne avertizează că „ION D. ISAC dascăl, om de cultură şi parlamentar, a fost şi este încă o personalitate proeminentă a judeţului Gorj, care a atras admiraţia contemporanilor şi pe cea a urmaşilor, despre el scriindu-se mult în presa din timpul său ca şi în cea din zilele noastre”.

Puţină biografie

S-a născut la 18 martie 1893, într-un sat sărac şi lipsit de multe, Cerăt, comuna Pojogeni, şi pentru că satul său nu avea şcoală primară a făcut naveta, pe jos bineînţeles. Între anii 1907-1913 a urmat cursurile Şcolii de Învăţători Săteşti din Craiova. În paralel a făcut şi armata, devenind sergent, iar mai târziu a obţinut gradul de sublocotenent în rezervă. Obişnuit de mic cu greutăţile, tânărul dascăl Dumitru D. Isac a avut parte de ele. Iniţial a fost repartizat în alt raport24761sat şi pentru că în satul natal nu exista şcoală. Apreciat şi fiind insistent i s-a creat un post în satul Cerăt, unde de fapt nu era şcoală. Entuziasmul tânărului plin de elan, ajutat şi de consăteni, a creat el una. Într-o casă oarecare, preluând vreo cinci bănci, o masă şi o tablă de scris abandonate de la o şcoală dintr-un sat vecin, pe care le-a reparat şi reformat. Bucuria sa n-a durat mult, fiind mobilizat pe front în primul război mondial, un război drept pentru reîntregirea patriei. La care a participat ca ofiţer rezervist. Însemnările şi memoriile din timpul conflagraţiei le-a strâns într-o carte publicată în anul 1933, intitulată ”Zile de zbucium şi glorie”. Au rămas nepublicate următoarele două cărţi ale sale: „De la Jiu la Trotuş, Mărăşti şi Mărăşeşti, 1917” şi „De la Jiu la Budapesta – Pacea, 1919”. Mai ales ultima ar fi extrem de interesantă, dar se pare că s-a pierdut manuscrisul.

Răsplata eroismului său exemplar

În toate luptele şi-a notat în caietul său de campanie, cu meticulozitate, acţiunile militare la care a luat parte. A surprins atmosfera de front, descriind portrete de luptători, starea lor de spirit asociată momentelor faste ori mai puţin faste, tristeţile şi nostalgiile. Mai târziu, cu prilejul primei cuvântări în Parlamentul României, din luna ianuarie 1929, referindu-se la participarea sa la război a declarat: „…mulţumesc lui Dumnezeu că m-a scăpat din 98 de atacuri la care am participat şi m-a învrednicit să urc treptele acestei tribune”. Faptele sale de vitejie dovedite în lupta alături de camarazii săi, sublocotenentul Ion D. Isac a fost răsplătit cu medalii şi decoraţii: „Steaua României”, „Coroana României”, precum şi alte distincţii militare.

Cu şcoala, de la capăt!

La revenirea de pe front, în anul 1918, acasă a găsit o situaţie şi mai grea. Şcoala nu a mai funcţionat fără învăţător, fiind obligat să organizeze o altă şcoală, iar între anii 1920-1924 a construit o altă şcoală. O şcoală cu totul nouă, mai spaţioasă, în care a organizat cercuri de citit pentru adulţi. Nu s-a lăsat şi a mai construit încă una de meserii, fiind sprijinit de un comitet alcătuit din şapte persoane. Primele meserii au fost cele de tâmplar, dogar, rotar, fierar, croitor, iar atelierele funcţionau la început în şoproanele caselor membrilor comitetului de iniţiativă. Ca să salveze situaţia financiară grea, fiind necesară achitarea împrumutului luat pentru construirea şcolii de Meserii, a dat în folosinţă pentru comunitatea sătească mai multe obiective economice precum: moară, darac şi un circular de tăiat lemne. Încă din anul 1937, Şcoala de Meserii s-a transformat într-un Gimnaziu Industrial şi, după 1944, în Gimnaziu Unic, având cursuri de 3 ani. La reforma învăţământului din 1948, Gimnaziul a devenit Şcoală elementară de 7 ani.

Activitate publicistică

Pe lângă activitatea didactică, neobositul Ion D. Isac a publicat articole în presa vremii, plin de vervă şi combativitate. A colaborat la „Revista învăţătorimii gorjene”. „Ţara lui Litovoi”. „Căminul”, „Românismul”. A editat în propria locuinţă, din Pojogeni, „Gazeta Plugarilor” şi „Pandurul”. În Parlamentul României a fost ales între anii 1928-1937, unde a luptat împotriva tuturor racilelor din ţară. Nu l-au ocolit nici greutăţile vieţii, cu care a luptat şi a trăit până la data de 7 martie 1962.

Mulţumiri

Autorii îi aduc mulţumiri distinsei doamne conf.univ.dr. Despina Băluţanu Tudor, fostă colegă de liceu cu Ana Isac Dobrovie şi fostă colegă de facultate la medicina veterinară cu Nicolae Dobrovie, care, împreună cu fiul său, în calitate de editor s-au ocupat cu tipărirea acestei cărţi. Carte apărută la Editura Vergiliu, ca o lucrare monografică dedicată memoriei omului deosebit care a fost Ion D. Isac şi urmaşilor domniei sale. Cei care doresc să-şi achiziţioneze cartea se pot adresa firmei VERGILIU PRODCOM SRL, Str. Maior Coravu nr. 27, Bucureşti ori al telefoanele: 021-324 01 39 sau 0722-58.17.68 şi 0743-56.94.49. Reamintim că la Editura Verigiliu au mai apărut cărţi importante ale unor autori gorjeni despre gorjeni aşa cum au fost cea despre Părintele Băluţanu ori cea scrisă de Mariana Turbăceanu, de loc din Baia de Fier, ea însăşi fiică de preot, în memoria celebrei cântăreţe de muzică populară gorjenească Justina Băluţeanu, carte scrisă cu mult har şi patos.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here