In memoriam – Învăţătorul Matei Popescu la Şcoala Pocruia

266

Învăţătorul Matei Popescu veteran de război născut în anul 1900 în satul Sohodol, comuna Pocruia, judeţul Gorj având părinţii care se ocupau cu creşterea animalelor şi cultura cartofilor pe care le valorificau în târguri pentru a face rost de bani pentru şcolarizarea viitorului învăţător Matei. Devenind învăţător după absolvirea Şcolii Normale activează ca învăţător în satul Sohodol, la 1 septembrie 1930 se transferă la Şcoala Primară în satul Pocruia şi la 1 ianuarie 1931 a fost numit directorul şcolii în locul lui Dumitru Câlcescu.

Ajuns la Pocruia se căsătoreşte cu Ana, fiica unui gospodar fruntaş al satului Toma Semenescu iniţiator al înfiinţării Băncii Populare Comoara Muncitorilor. Prin căsătorie au dat naştere la doi copii, Angela medic cardiolog născută în anul 1932 care s-a căsătorit cu medicul specialist în boli contagioase şi au o fată Ani medic psihiatru şef al secţiei, iar fiul Virgil absolvent al Liceului Silvic de la Pădurea Verde din Timişoara fiind repartizat ca tehnician la IFET Apa Neagră. Venind învăţător la Pocruia a cerut Primăriei să-i dea un teren unde să facă o pepinieră pentru pomi fructiferi unde să înveţe elevii cum se plantează şi se altoiesc pomii fructiferi, cât şi o suprafaţă de teren pentru cultura legumelor unde lucrările să fie făcute de elevii şcolii. Terenul cerut a fost dat de Primărie ce era cuprins între construcţia Primăriei şi malul stâng al râului care curge în lungul satului. Din anul 1930 şi până în anul 1941 au activat la şcoala din sat învăţând simultan de dimineaţa până seara Matei Popescu, Dumitru Câlcescu şi preotul Petre Ceauşu care avea şi atestatul de învăţător şi în clasa întâi l-am avut şi eu învăţător şi din cei 31 de elevi care eram în clasa întâi a lăsat 11 elevi repetenţi. Şi necazul cel mare pentru populaţia României a fost pe timpul celui de al Doilea Război Mondial când frontul războiului se apropia de Nistru, a venit în refugiu la Pocruia Şcoala Normală Vasile Lupu din Iaşi care au ocupat localul şcolii noastre, iar domnul învăţător Matei Popescu ne-a găsit săli de clase prin case al căror proprietari erau la muncă în alte oraşe din ţară. Eu cu bunul meu coleg şi prieten profesorul Gheorghe Călescu care mi-a fost alături la şcoala primară, gimnaziul unic şi până în anul IV la Şcoala Pedagogică şi toţi colegii de clasă am făcut cursurile şcolare în casa lui Matei Bocean care era cu familia la serviciu în Valea Jiului şi apoi în casa lui Gheorghe Grecu care era cu serviciul cu familia în Bucureşti făcând serviciul în comerţ la patronul Ion Andreescu.
Domnul învăţător Matei Popescu era şi un iscusit stupar şi arăta elevilor din clasa a VII-a cum se îngrijesc stupii şi cum se recoltează mierea de la albine şi importanţa folosirii ei pentru a fi consumată pentru sănătate.
Eu ca fost învăţător în activitatea la şcoală până în anul 1995 când m-am pensionat după 41 ani de activitate le urez elevilor o viaţă fericită, cu bucurii şi împliniri în realizarea tuturor dorinţelor, iar cei care ajung în cimitirul bisericii din Pocruia să pună câte o floare pe mormântul cadrelor didactice şi o lacrimă de durere şi dor pentru aducere aminte de cei care i-au instruit şi educat.
Învăţător Sandu Ciolacu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here