Zi frumoasă şi însorită de duminică, 13 noiembrie 2011, la Hobiţa unde prin strădania venerabilului domn Tănasie Lolescu, Venerabilul Primei Loji Masonice ţăraneşti din ţară şi din lume, a avut loc dezvelirea plăcii comemorative pe frontispiciul casei parinteşti a poetului-Erou Ion Ghe. Angliţoiu.
Au luat parte oficialităţi locale, invitaţi de departe, printre care şefi masoni de la Craiova şi Bucureşti, profesori universitari, oameni de litere precum şi localnici, rude. Festivitatea a început şi s-a terminat pe ritmurile Imnului naţional, aşa cum se cade să se întâmple la o astfel de manifestare, care se vrea a fi omagierea unui brav erou. Rudele au pregătit prinoasele nelipsite de la orice parastas pe care l-au oficiat părintele paroh din Hobiţa.
Venerabilul Tănasie Lolescu, deşi octogenar, sprinten ca un spiriduş şi cu spiritul mereu viu, ia cuvântul despre satul Hobiţa, despre originile poetului, despre familie. Aşa aflăm că satul era compus din moşneni şi clăcaşi pe moşia Mânăstirii Tismana, ultimii dintre aceştia având casele în partea de sud a aşezării. Clăcaşii au fost împroprietăriţi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin Reformele din 1864. Strămoşii poetului au fost clăcaşi dogari.
Vorbeşte apoi despre opera poetică şi despre relatările celor ce l-au văzut pentru ultima dată în viaţă pe poetul Erou.
Domnul Grigore Brâncuşi, soţul uneia dintre nepoatele poetului, citeşte cu intonaţie şi implicare afectivă, versuri sensibile din opera acestuia.
Printr-o susţinută activitate de documentare, atât pe plan local cât şi în diverse localităţi din ţară, domnul profesor univ. dr Ion Mocioi a adunat documentele necesare pentru ca monografia intitulată “Poetul Ion Gheorghe Angliţoiu” să vadă lumina tiparului. A adus cu sine câteva volume pentru cei ce nu luaseră parte la lansarea din 10 aprilie 2011.
Au fost şi alţi oameni de litere care au adus un pios omagiu poetului-erou, dedicându-i poemele lor.
Impresionată de solemnitatea momentului, de vibraţia sentimentului patriotic care se simţea pretutindeni în jur, am cerut permisiunea să-mi exprim şi eu gândurile.
Gândesc că poetul-erou Ion Ghe. Angliţoiu, dar şi camarazii săi de arme, care au împărtăşit aceeaşi soartă, ne-au dăruit nouă viaţa lor din iubire de neam şi şi-au adus jertfa lor supremă din datorie faţă de ţară. M-am gândit că atâţia bărbaţi şi femei şi-au aşteptat fiii şi fraţii daţi dispăruţi pe câmpul de lupt fără ca vreodată să-şi fi pierdut speranţa că-i vor revedea. Dar câţi s-au despărţit de această lume fără să-şi fi văzut visul implinit? Lor le-am dedicat unul din poemele mele.
Eu n-am gândit nicicând să fi’nvăţat vreodat’
A plânge şi-a zâmbi amar la cerul înstelat.
Şuvoi de stele aprinse ivesc pe bolt-acum
Şi-agale se vor scurge-n zori, pe neumblatul drum,
Spre zarea necuprinsă cu mintea şi privirea
De nu gândeşti măcar să ştii cât îi nemărginirea.
Pleca-va-n zori cu-acel şuvoi înmiresmat de stele
Durerea şi amarul meu, cât şi nemângâierea?
În final, domnul Lolescu a prezentat sabia de paradă a ofiţerului erou căzut în 1942, la Stalingrad, şi s-a păstrat un moment de reculegere, apoi în acordurile Imnului de stat manifestarea ia sfârşit. Rudele poetului, nepoţi şi strănepoţi, îi îmbie pe invitaţi să se încalzească cu o ceşcuţă de ţuică aburindă şi să guste din apetisantele bucate ce se găseau din belşug pe mesele întinse.
Luminiţa Berculescu
Peştişani-Hobiţa
STIHURI PENTRU ALEXANDRA
Tu, împotriva firii, ai plecat departe.
Nici ieri, nici azi, nici mâine,
Nu ne mai eşti aproape,
Dar te purtăm în suflet şi-n inimile noastre.
Tu, înger pur şi candid, călătorind prin astre,
Ne dai speranţa zilei prin ale noastre fapte
De cinte şi zidire pentru al nost’ odor
De care ne mângâie jertfirea şi-al nost’ dor.
Luminiţa Berculescu
Peştişani
Dedicată părinţilor Alexandrei, Gheorge şi Steluţa Nicolcioiu, ctitorii capelei zidite în memoria fiicei lor, târnosită la 5.11.2011 de un sobor de preoţi în frunte cu Preasfinţitul Irineu Popa, Episcop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei.
