In Memoriam – Amintirile gorjeanului Vasile C. Vulpe – ADRIAN PĂUNESCU – 68

118

DSCF0378 1Astăzi, 20 iulie, de Sfântul Ilie, poetul vulcanic şi gazetarul fără egal Adrian Păunescu ar fi împlinit 68 de ani. Ani de muncă titanică pe ogorul fertil şi fertilizat de El al literaturii române încorsetate şi închistate până la debutul său furtunos din vremea „Mieilor primi”, a „Ultrasentimentelor” ori mai târziu ai clasicei apariţii a poemei devenită folclor „Repetabila povară”, ce a dat titlu unui volum, anterior „Manifestului pentru Sănătatea Pământului”.

Cel care scria poezie precum respira, pe orice temă, având rimă pentru orice cuvânt al limbii române mi-a fost BOSS, magistru într-ale scrisului gazetăresc, iar Gorjeanului editorialist după anii 90. Redăm, mai jos o poveste scrisă de colaboratorul nostru Vasile C. Vulpe, din Cârbeştii Drăguţeştilor de Gorj. Un prieten al poeţilor mari ai neamului românesc – Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, pe care i-a adus în Gorj, unde i-a şi însoţit. Iar după trecerea lor în lumea umbrelor se ocupă, cu generozitatea unui om ajuns la aproape 90 de ani şi din pensia lui mică, de instalarea la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell” şi la Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu” a unor superbe portrete fotografice, înrămate pe cheltuiala sa şi aşezate la locul binemeritat – între clasicii literaturii române. Îi mulţumim venerabilului, ca vârstă, Vasile C. Vulpe, fost maistru şi inventator, pentru gesturile sale.Poetul patriot şi naţional a scris inclusiv poezie de avangardă socială, dar şi cu bătaie lungă, rememorând versurile: „Voi veţi trăi în mine/ Zidiţi în versul meu/ Puţini de bunăvoie, iar ceilalţi de nevoie/ Vă voi salva de moarte, mă veţi urâ mereu,/ Cum şobolanii poate că-l urau pe Noe.”(Poemul citaţie pentru erorile lumii”). Într-o descriere lapidară şi plină de har, cel care avea să devină Patriarhul prozei româneşti contemporane, Fănuş Neagu îl aprecia în vestita sa „Carte cu prieteni”, apărută la Ed. Sport-Turism, 1979, drept: „Singurul mare poet ce fascina şi inspira teamă, fiind deopotrivă aclamat şi contestat”. Cum nu ne-am propus a-i face un portret, să-l lăsăm pe nea Vasile C. Vulpe să-şi depene amintirea primei întâlniri cu Titanul poeziei româneşti din al doilea lustru al secolului XX şi începutul Mileniului III.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here