IN MEMORIAM – Adio, marilor dispăruţi – Regele Cioabă şi Ministrului Apărării, Costică Ştefănescu – căpitanul Craiovei Maxima şi al echipei naţionale de fotbal a României, cu 66 de selecţii sub tricolor

208

Ca gazetar, viaţa mi i-a scos în cale pe doi dintre marii dispăruţi ai acestor zile. Cum amândoi au legături cu Gorjul – Regele chiar s-a născut la Târgu-Cărbuneşti, se pare că la cort, iar Costică Ştefănescu a fost căsătorit cu o gorjeancă din satul Gureni, comuna Peştişani, firesc se cuvine să le păstrăm o vie amintire şi să vărsăm măcar câte o lacrimă.

La Sibiu, în 1976, am fost invitat la masa regală de Regele Cioabă Senior şi soţia sa, care-a pregătit două găini fripte Cum lucram la revista Flacăra, condusă de Redactorul şef Adrian Păunescu, nu existau subiecte tabu. Aşa că, Dumitru Graur şi cu mine am fost trimişi la Sibiu, parcă pe strada Calea Albei Iulii nr. 84, dacă nu mă-nşel, să-i vedem în carne şi oase pe Regele Cioabă ăl bătrân. Al tuturor ţiganilor din România. Că nu se inventase controversatul cuvânt rom pentru identificarea etniei. Scriu în grabă şi nu am colecţia revistei Flacăra la îndemână. Din memorie, ştiu că avea Regele Cioabă o casă mare, dar încă neterminată.Am stat la taclale şi m-am bucurat că atât majestatea sa, cât şi soţia – nu ştiu dacă i se spunea regină sau nu – îşi aveau obârşiile prin Gorj. Unul se născuse la Târgu Cărbuneşti, celălalt la Târgu Jiu, în cartierul Obreja. Cât am stat noi, bărbaţii, la taifas s-a pregătit şi masa. Fără fast. Se tăiaseră două găini din curtea (regală, binenţeles, doar erau găini de curte!) şi soţia Regelui Cioabă le-a făcut cât ai bate din palme. A ieşit şi-o ciorbă, dar a mai rămas şi pentru friptură de găină destulă carne. Ei bine, răposatul Rege Florin Cioabă nu se mutase la Sibiu. Şi dacă prin Gorj mai circulă vorba “Da, ce, ai văzut tu ţigan să muncească şi cuc să clocească!” să ştiţi că nu-i în întregime adevărată. Mulţi dintre ţigani s-au dat după români şi au învăţat carte, dovedindu-se isteţi şi chiar harnici. Eu am avut un coleg în Şcoala Generală din Peştişani – clasele I-VII -, pe numele lui Ion Bonculescu şi bun la carte, ajuns maistru. Iar acum locuieşte în Târgu Jiu, la bloc. Tot aşa se spune că regretatul Rege Cioabă – cel plecat la cele veşnice în Turcia -, a învăţat bine, devenind maistru mecanic. Şi a lucrat la IRUM Rovinari. Înainte de a fi ales Regele ţiganilor şi a trece la creştinism, unde fiind chiar pastro le-a deschis calea şi altor supuşi ai săi.
Costică Ştefănescu – din comuna Roşu, în Istoria fotbalului românesc
Şi la Costică Ştefănescu am fost în casa părintească din comuna suburbană Roşu, aflată la margine de Bucureşti. De data aceasta cu Ovidiu Ioaniţoaia, trimişi de acelaşţi neastâmpărat gazetar Adrian Păunescu. Poetul şi Boss-ul A.P., împreună cu ministrul de Extrerne Ştefan Andrei au pus umărul la crearea Universităţii Craiova, denumită CRAIOVA MAXIMA, când ajusese pe culmile gloriei. Costică Ştefănescu făcuse junioratul la Steaua Bucureşti, debutase şi la echipa mare, dar n-avea loc de Anghel Iordănescu. Cum la conducerea tehnică a Universităţii Craiova ajunsese regretatul Titi Teaşcă, la propunerea lui Adrian Păunescu a fost de acord cu aducerea lui Costică Ştefănescu şi cu reprofilarea lui în libero. Toate s-au făcut în cel mai mare secret, Costică Ştefănescu a fost cazat în Bănie la Hotelul Partidului, stând câteva zile cu burta pe carte. A dat examen la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Craiova, a reuşit, după care transferul de la Steaua la FC Universitatea Craiova s-a transformat într-o formalitate. Evoluţiile sale impecabile ca libero, fiind ajutat şi de celebrul fundaş central fără inimă şi, deci, disponibil la efort – Nae Tilihoi – l-au făcut remarcat. Ani la rând căpitan al celei mai frumoase echipe a momentului – CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI –, cum a botezat-o poetul Adrian Păunescu, l-a propulsat la naţională. Unde a strâns 66 de selecţii, cu toate că pe atunci meciurile internaţionale erau mai rare ca acum. Peste ani a cunoscut-o pe preafrumoasa Mariana Becheru, şi ea cu o viaţă secretă şi discretă, opriginară din localitatea Gurteni, comuna Peştişani. Seriozitatea lui Costică Ştefănescu a durat o viaţă. Din păcate de doar 62 de ani. Deşi a fost extrem de cumpătat şi cu o viaţă sportivă. A antrenat vreo trei cluburi în ţară, a fost secundul lui Anghel Iordănescu la echipa naţională a României şi a activat ca antrenor în multe ţări arabe. Doamna Mariana-Mery Becheru, după numele de fată, şi, devenită mai apoi, Ştefănescu deţine Hotelul MERYLAND din Eforie Nord. Unde prin anii 2004-2006 s-a mai cunstruit încă un hotel pentru fiica Marianei şi a lui Costică Şertefănescu. Aşa le-a fost viaţa – cu multe lucruri şi fapte bune – Regelui Cioabă şi Ministrului Apărării, cum era supranumit Costică Ştefănescu din postura de libero la CRAIOVA MAXIMA şi la naţionala României. Dumnezeu să le ierte lor păcatele şi să-i aibă în pază. Fie-le ţărâna uşoară şi Neuitarea Veşnică!
N. ROŞCA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here