Iată că, pe 17 noiembrie 2013, se-mplinesc 8 ani de când, pe neaşteptate, a trecut la cele veşnice dragul de Vasile-Sile Blendea, din Peştişanii Gorjului, unul dintre cei mai mari artişti ai imaginii fotografice din România.
Sâmbătă, pe 16 noiembrie 2013, el va fi comemorat de consătenii lui şi cine-o mai dori să participe dintre mulţii lui prieteni. Scriitori şi oameni de cultură. Locul omagierii sale este Clubul Pensionarilor Peştişani, preşedinte nea Nicu Ştirbăţ. Ora de începere, la cea de-a patra ediţie a Simpozionului comemorativ este 13 şi 13 minute. Căci şi dispariţia sa a fost o mare pierdere şi un mare ghinion. Talent înnăscut, Sile Blendea scria poezie încă din şcoala generală. Liceul l-a urmat la Târgu Jiu, ca seralist al actualului Colegiu Naţional „Tudor Vladimirescu”. Încă din acele vremuri şi-a cumpărat un aparat de fotografiat românesc marca OPTIOR şi, mai ales pe timpul Facultăţii de Filologie a Universităţii Bucureşti – pe care-a urmat-o la zi – s-a întreţinut singur executând fotografii, fiind coleg cu viitorii mari poeţi Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ori cu al nostru gorjean Ion-Jean Cănăvoiu.
Fiindu-mi prieten mai mare, tot de la el am îndrăgit fotografia fără a-l fi putut egala. Tot regretatul Sile Blendea mă stopa din pornirile mele cam necugetate, că pripite ar fi prea puţin zis. Graţie lui, prieten cu marele scriitor Geo Bogza am reuşit să-l fotografiez şi eu pe cel mai mare reporter lierar al vremurilor sfârşitului de veac XX. Pe care Geo Bogza izbutise să-l fotografieze în chimono japonez sau chinezesc, nu mai ştiu bine. Chestie pe care-am reuşit-o şi eu, pigmeul, dar fără a egala marea performanţă a artistului fotograf Vasile Blendea, care-l urcase pe Geo Bogza, vă rog să nu râdeţi, chiar în copac. Un copac din Parcul Herestrău.
Ca dovadă, încă mai am filmele mele 6×6, cu Geo Bogza în chimono. Nu exista scriitor cu care să nu aibă sute de fotografii, de la Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu ori distantul Marin Preda. Care Marin Preda s-a văzut ofertat de sculptorul Oscar Han de a-i face bustul. Cu care Mon Cher a fost de acord, doar dacă Oscar Han îl va convinge pe Vasile Blendea să-i facă poze din toate poziţiile. Şi, uite-aşa, din acele imagini numeroase, pnclusiv din spate, s-a constituit o minunată şi completă expoziţie de fotografii cu „Cel mai iubit dintre pământeni”, aşa cum mai era alintat autorul cărţii cu acelaşi titlu. Despre mult mai marii literelor româneşti pe care Sile Blendea, cu 12 ani mai mare ca mine, i-a prins în viaţă, am mai avut ocazia să vă informez cu alte prilejuri. Aşa, de pildă, Sile Blendea şi-a mobilizat colegii de facultate şi le-a urat un La mulţi ani!, mergând pe la corifeii literaturii din anul 1966, pe 31 decembrie, cu Pluguşorul, fiind îmbrăcaţi în costume populare gorjeneşti.
Cu acea ocazie au mers şi la Tudor Arghezi, cu care s-a şi fotografiat alături, pe o canapea, fără a scăpa publicarea acelor fotografii inedite într-o publicaţie – revista Contemporanul, la care director era profesorul lor de la filologie George Ivaşcu. Exact din acea noapte a urărilor de Revelion către poetul şi proprietarul de atunci al actualei Case Memoriale Mărţişor, datează de-acum celebra fotografie-portret a autorului Cuvintelor potrivite – aceea cu bască. Executată, nu râdeţi vă rog, cu un SMENA 2. Alte isprăvi de-ale artistului pe care-l vom comemora sâmbătă, pe altă dată. Dintre lucrările şi expoziţiile sale n-a lipsit, se-nţelege, Titanul de la Hobiţa – Constantin Brâncuşi. Căruia i-a dedicat mai multe expoziţii, ajungând cu ele chiar şi prin Italia, Canada sau SUA.
N. ROŞCA
