De peste 30 de ani revine în Mogoşenii Gorjului unde are proprietăţi funciare şi locative la fiecare început de an agricol spre a-şi munci pământul şi îngriji gospodăria construită prin decenii împreună cu soţul şi copiii pe vatra socrilor Gheorghe şi Sofia Petrescu. Tot de-atunci îşi împarte riguros existenţa între oraşul Cluj-Napoca unde locuieşte în apartamentul ei concitadina fiind cu fiii şi nepoţii ce-şi au rosturile lor şi comuna Scoarţa unde revine în fiecare primăvară spre a începe un nou ciclu agricol şi pentru a-şi plăti taxele şi impozitele la administraţia locală.
Născută la 5 februarie 1913 la Râmnicu Vâlcea ca fiică a lui Ecaterina Popescu şi Ion Diaconu, ofiţer de carieră, a făcut şcoala primară la Broşteni – Hotărasa iar patru clase de pension la Liceul Lahovary. S-a căsătorit la 17 ani iar în 1936 s-a mutat cu familia în Mogoşeni la casa socrilor ei.
N-au dus-o chiar uşor prin viaţă deşi a lucrat împreună cu soţul economistul Ion Petrescu, pentru a-şi întreţine o familie relativ numeroasă prin vremuri nu tocmai liniştite. A cunoscut războiul, ostilitatea şovinismului maghiar din Ardealul ocupat la 5 septembrie 1940, anii de pribegie ca refugiaţi în ţara ce mai rămăsese din România.
A trăit toată viaţa într-un mediu elevat pe care l-a cultivat copiilor săi, provenind dintr-o familie cu tradiţie cazonă şi a intrat prin căsătorie în familia fruntaşului ţărănist Gheorghe Petrescu unde a cunoscut ce-nseamnă dragostea pentru glie şi veşnicia rurală.
A născut, crescut şi educat trei copii şi fii lor dând vieţii şi societăţii oameni de nădejde, Gheorghe – devenind un reputat jurist, Cecilian-Flavius – îmbrăţişând profesia tatălui său a devenit director al Uzinelor Ploieşti, autor al brevetului de invenţie pentru produsul Dero, Iustinian – profesor universitar, decan al Facultăţii de Geologie, ulterior iniţiator şi decan al Facultăţii de Ecologia Mediului din Cluj Napoca.
Rămasă la 67 ani fără soţ, singură în apartamentul ei din Cluj pentru că cei trei copii şi-au făcut fiecare rostul lui, Agata Petrescu (Agapia cum îi spun familia şi oamenii din sat) şi-a plinit chemarea dar şi-a reconsiderat existenţa răspunzând noilor provocări şi după moartea socrilor ei revine în fiecare an în satul ce i-a fost vatră de-nceput spre a se ocupa de cele 10 hectare de pământ rămase doar în grija ei şi gospodăria din Mogoşeni unde are trei case în curte, pentru fiecare copil câte una deşi ei mai trec doar rar şi vara să-şi vadă mama.
Când mulţi de-o seamă cu ea duc o existenţă plată de pensionari în câte o urbe liniştită, doamna Agapia deschide an de an poarta gospodăriei sale din Mogoşeni şi începe treaba ce durează până toamna târziu ocupându-se cu creşterea păsărilor de curte, îngrijirea grădinii cu zarzavat şi flori, cultivarea lotului de peste Blahniţă cu roşii, cartofi, fasole, porumbi iar la cei 99 ani câţi număra în vara ce-a trecut, o vedeam ades cu sapa la spinare trecând Blahniţa prin vad ca să nu mai ocolească pe la punte.
Spune că munca şi credinţa i-au decis longevitatea iar la vârsta-i centenară vecina mea “de peste drum” este un interlocutor agreabil, plină de înţelepciune, cu foarte mult respect şi bun simţ, preocupată să nu deranjeze pe nimeni cu nimic, afişând permanent un zâmbet conciliant.
Trăind de peste trei decenii sub soarele Gorjului în satul ei ce se-nvecinează la Nord cu pădurea iar la Sud cu râul Blahniţa , beneficiază de un climat optim caracterizat printr-o concentraţie neutră de aeroioni şi aerosoli terapeutici care provin din apele sulfuroase, cloruro-sodice, iodurate şi feruginoase ale râului Blahniţa aduse de la staţiunea balneoclimatică din apropiere, Săcelu. Aci se încarcă cu energie doamna Agata Petrescu şi de aci îşi recunoaşte existenţa longevivă.
Ea dă sens şi viaţă anilor pentru că în fiecare an adaugă vieţii muncă, dragoste, respect, înţelepciune în dorinţa de a fii utilă sieşi, familiei, neamului, comunităţii.
Nu este un caz singular, nu este o excepţie, în aceeaşi comună mai există o persoană ce a depăşit 100 de ani, aşa cum au mai fost persoane ce au trăit 100 ani, fapt ce conferă locului caracteristici compatibile cu longevitatea activă.
În semn de respect pentru viaţa-i aureolată de atâtea realizări, de omagiere a senectuţii longevive, s-a creat un parteneriat: familie, comunitate. Primăria Scoarţa, care vor sărbătorii la 8 martie 2013, FEMEIA CENTENARĂ la casa familiei Petrescu din Mogoşeni, unde ne-ar bucura prezenţa unor reporteri din presa scrisă, audio-vizuală, spre a ciocni un pahar de şampanie cu o reprezentantă a sexului frumos ce a înţeles că scopul suprem în viaţă este “ să dai anilor viaţă şi nu viaţă anilor” iar Agata Petrescu aşa a făcut. La mulţi ani !
Victor Gh. Banţa
