11 mai 2011. Orele 19, seara. Sunt invitat cu soţia-mi, Gabriela, la încă un spectacol al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”. Dar n-a fost să fie, căci fiul meu, Silviu Doinaş Popescu, vine pe neaşteptate acasă. Când se întoarce fiul risipitor, categoric, e o sărbătoare. Şi a fost. Totuşi, însoţit de redutabilul scriitor, poet şi cronicar dramatic Horia Muntenuş, am onorat invitaţia poetului/actorului George Drăghescu şi nu regret.
Fiul meu văzuse, cu ceva timp în urmă, producţia şi se declarase fericit de a-l fi vizionat. Prin urmare, trei ore, dimpreună cu viceprimarul Dan Pupăză, de la Arcani, artizanul unei eventuale uniuni între vatra Arcanilor şi vatra Brădicenilor, am asistat, cu o bucurie rară, la un spectacol de zile mari: „Eu şi iubita mea”(ME and MY GIRL), în regia de excepţie a lui Achille Roselletti, din Italia, pe care, cunoscându-l, la premieră, i-am declarat poate prea entuziast că îmi place… din toate punctele de vedere. A râs fericit. Acum e rândul cronicarului, care mă încumet să fiu, să afirm că am fost martorul ocular al unui spectacol grozav. Mi-a fost dat să asist la un veritabil tur de forţă, întins timp de trei ore. Cu promisiunea că voi reveni, în termeni mai specializaţi, să pun accentul pe unitatea formidabilă a trupei de actori, realmente profesionişti, ai Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. Pe pofta insaţiabilă de a juca, pe starea lor absolut normală de a simţi nevoia să joace o piesă pentru un public pe care îl vezi în carne şi oase, care te aplaudă din belşug, care îţi gustă stilul şi identitatea. Vizionând „Eu şi iubita mea” de Douglas Furber şi L. Arthur Rose(muzica Noel Gay), am obligaţia, estetic vorbind, de a recunoaşte că întreaga trupă a evoluat la înalte cote ale verosimilului şi ale imaginaţiei artistice! Încep cu Marian Negrescu: la fel de generos, de bonom, de înţelept, de „fourierist”, de cooperant. Cine oare va fi putut rezista ispitei de a nu o transforma, precum Pygmalion, pe Saly Smith într-o veritabilă ducesă( ca soţie, desigur, a lui Bill Smitson)? Oricum, Sir John Treinayne va câştiga războiul strategic cu „the duchess of dene” (admirabil jucată de Mariana Ghiţulescu). Dar am promis că n-am să intru în detalii. Promisiunea nu mă obligă să nu afirm că, actualmente, la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiul lui Constantin Brâncuşi, o echipă de actori, toţi, unul şi unul, fiecare la nivelul său de performanţă, fiecare cu dramul lui de talent şi har, de inteligenţă estetică şi prestaţie poetică se achită cu o implicare-angajare care merită o soartă mai bună. Dar asta-i altă chestiune (?!).
Ion Popescu-Brădiceni
