Indignare maximă printre localnicii din câteva sate gorjene, în care hoţii au dat spargeri la biserici vechi şi de peste 200 de ani, furând de aici icoane care urmau să fie incluse în patrimoniul naţional, dar care, deocamdată, nu apucaseră să fie inventariate. Indivizi fără nicio credinţă au luat-o înaintea autorităţilor şi au făcut propriul lor „inventar”, vreo 30 de icoane dispărând acum din lăcaşurile de cult.
Bisericile în care hoţii au intrat ca la ei acasă sunt construite din lemn, nu au cine ştie ce sisteme de siguranţă, în afară de un banal lacăt şi de frica faţă de Dumnezeu, amplasarea lor fiind la marginea satelor, pe acolo pe unde localnicii nu prea trec decât dacă au treabă la câmp. La Cârbeşti, în Drăguţeşti, hoţii nu au apucat să fure nimic, dar la Vârtopu în Ciuperceni sau la Pieptani, în Câlnic, şi-au făcut de cap, localnicii neobservând decât atunci când era prea târziu că de la bisericile lor lipseşte lacătul de la intrare. „Un vecin de aici din sat a trecut pe lângă biserică şi a văzut că nu mai este lacătul. A venit la mine că ştia că eu am cheia, m-am uitat şi eu şi am văzut că e spartă uşa. Atunci l-am sunat pe preot, i-am spus că avem un necaz, după care dumnealui a anunţat Poliţia. Ulterior am aflat de la părinte că furaseră tot rândul de sus de icoane, de deasupra altarului, şi rândul de jos în mare parte. Erau vreo 25 de icoane şi mai rămăseseră vreo patru, pe care le-a pus părintele deoparte ca să nu vină şi după alea”, povesteşte o localnică din Vârtopu, supărată că hoţii au prădat biserica.
Localnicii cam bănuiesc cine ar fi putut să dea spargerile, pentru că au observat în ultima vreme cum câţiva tineri şi-au schimbat traiul dintr-o dată. Din „muritori de foame”, cum erau cunoscuţi de către majoritatea sătenilor, aceştia au devenit indivizi care trăiesc pe picior mare, oamenii bănuindu-i că ar fi dat spargeri de genul acesta şi prin alte zone din judeţ sau ţară. „E foarte simplu să plece cu icoanele dacă îşi propun aşa ceva pentru că după ce pleacă din biserică pot să nu meargă prin sat, că doar nu or fi proşti. Se duc prin pădure şi ies la alt drum, de unde li se pierde urma. Când au venit poliţiştii cu câinii chiar au găsit urme de la icoane pe un astfel de drum lăturalnic. Aici nu venea altul de pe nu ştiu unde ca să le fure, tot de pe la noi trebuie să fie. Poate fi şi din vreun sat vecin că mai vine la sărbători, la vreo nuntă, le vede, le ia la ochi şi apoi vine şi le fură. Nişte nenorociţi, dar cu siguranţă, până la urmă Dumnezeu va scoate la iveală acest furt şi hoţii nu cred că nu vor fi pedepsiţi”, spune Gheorghe Ştiucă, un localnic din Pieptani.
Pentru poliţişti indiciile sunt destul de puţine, mai ales că icoanele nu fuseseră inventariate. Câteva fotografii pe care preoţii le aveau pe acasă ar trebui să îi ajute în munca de identificare a acestora, în cazul în care icoanele ar urma să fie descoperite prin cine ştie de minune. Până atunci, şeful Direcţiei de Cultură şi Culte Gorj, Pompiliu Ciolacu, spune că nu are decât un singur angajat care este implicat în activitatea de inventariere a icoanelor, inventar necesar mai ales în astfel de situaţii. Ca urmare, despre estimarea unui eventual prejudiciu nici nu poate fi vorba, preţul unor icoane vândute pe piaţa neagră putând ajunge şi la câteva mii de euro.
Gelu Ionescu
