Iasomia este denumită popular şi iasmine, lămâiţa. Este originară din China, Japonia şi estul Indiei. Iasomia este un pomişor cu înălţimea de până la 15 metri înălţime. Florile acestei plante sunt albe şi frumos mirositoare şi se folosesc sub formă de ceai, macerate în ulei sau extract alcoolic.
Întrebuinţările iasomiei
În medicina indiană, iasomia se foloseşte cu succes în tratarea infecţiilor cu febră ridicată, conjunctivită, insolaţie, dermatită, este folosită şi pentru cancerul la oase, la sân, ganglioni limfatici. Iasomia este bună şi pentru pielea uscată, grasă sau cea sensibilă redându-i elasticitatea.
De asemenea iasomia ajută la îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, previne stresul, deprimarea, depresia, anxietatea, crampele menstruale, alungă oboseala, accelerează metabolismul şi scade riscul apariţiei unor cheaguri de sânge.
Cum se administrează
Ceai de iasomie: la o cană cu apă clocotită se pun 2 linguri de frunze şi flori de iasomie (sau doar flori) şi se lasă un sfert de oră, după care se consumă 1-2 căni pe zi după masă. Acest ceai este indicat în răceli, migrene, febră, gastrite, cefalee. Chinezii foloseau acest ceai de sute de ani pentru îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi pentru înlăturarea cefaleei şi a migrenelor.
Din iasomie se poate prepara şi uleiul de iasomie care se foloseşte în cosmetică, aromaterapie şi este indicat a se dilua cu apă sau ceai, nu se foloseşte niciodată în starea lui pură, deoarece poate cauza iritaţii ale mucoaselor digestive şi renale.
Pentru calmarea durerilor reumatice se foloseşte un macerat de iasomie în ulei, care se prepară astfel: în 250 ml ulei se adaugă 6 linguri flori de iasomie şi se lasă la macerat 10 zile.
Atenţie!
Ceaiul de iasomie nu este indicat înainte de culcare, pe stomacul gol, femeilor însărcinate, sau persoanelor care suferă de gastrită, ulcer gastric sau ulcer duodenal. Dacă nu ştiaţi, ceaiul de iasomie este şi un bun afrodiziac.
Cristina Răscol
