Cu siguranţă aţi observat că anumite persoane nu vor sub niciun chip să se apropie de apă, chiar dacă prietenii sau membrii familiei le asigură că nu li se poate întâmpla nimic rău. Această stare neplăcută care afectează aproximativ 10-15 % poartă numele de hidrofobie sau mai pe înţeles teama aparent nejustificată de apă.
Este foarte ciudat ca, în sezonul estival când foarte mulţi oameni merg la mare sau la piscină, tu să rămâi acasă pentru că… pur şi simplu nu suporţi apa. Există persoane care suferă pe o perioadă lungă de timp de această boală dar sunt şi unele care sunt afectate doar într-un anumit moment al vieţii. Hidrofobia se poate manifesta la diferite grade, de la frica de a băga un picior în apă, până la panica în momentul în care ştii că trebuie să treci peste o apă. Hidrofobia nu este un comportament dobândit. Originea acestei temeri este adesea o experienţă dureroasă (accident, traumatism) sau pur şi simplu lipsa ocaziei de a învăţa înotul. Hidrofobia nu implică o suferinţă care să necesite consultarea unui medic, nici administrarea de medicamente. Pur şi simplu, îl împiedică pe cel în cauză să practice întoul sau alte activităţi acvatice. Totuşi, această teamă se poate transforma uneori într-un handicap, din punct de vedere social şi familial. Pentru a-ţi învinge teama de apă, poţi participa la terapii cognitive şi comportamentale şi la cursuri specializate predate în cadrul piscinelor. Vei începe prin a te obişnui în apa nu foarte mare, în care te vei juca şi vei face diverse activităţi plăcute, după care vei fi iniţiat/ă în tehnici de înot pentru a învăţa să te descurci în apă cu adâncime mai mare. Durata acestei terapii variază în funcţie de frecvenţa şi regularitatea şedinţelor, de gradul de hidrofobie şi de motivarea de a învinge această teamă.
Daniela Scafeş
