Plantă perenă cu înălţimea de 40-80 cm, ce face parte din familia Laminaceae. Înfloreşte în luna august, iar seminţele se coc în luna septembrie. În scopuri medicinale se folosesc rădăcina şi rizomul plantei. Denumiri populare: colţul-lupului, buruiana “câinelui-turbat”. Conţine iridoide (catalpol ş.a.), flavonoide (scutelarină ş.a.), ulei volatil, taninuri.
Planta numită gura-lupului are un gust amar, dar efectul său este cât se poate de… răcoritor, având în vedere că principala sa calitate e aceea de a linişti. Este un remediu excelent pentru sistemul nervos, întărindu-l într-o asemenea manieră, încât îşi arată efectul în mai puţin de o jumătate de oră.
Tratamentul cu aceasta nu are efecte adverse şi este de mare ajutor şi în sindromul premenstrual. Efectele plantei sunt atât de puternice, încât acţionează cu succes şi în cazuri mai grave, cum ar fi stările nervoase determinate de consumul de alcool ori de droguri sau stările de isterie. În aceste cazuri trebuie luată tinctură de gura-lupului la fiecare două-trei ore, crescând doza până când se observă primele rezultate. Pacienţii cu maladia Parkinson cărora li se dă în mod regulat această tinctură prezintă o reducere moderată a tremurului şi o îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Gura-lupului s-a dovedit un bun remediu şi în atacurile de apoplexie, precum şi în tratarea persoanelor afectate de epilepsie. Poate fi folosită şi în cazurile de depresie şi extenuare psihică, dar este de ajutor şi ca hipotensiv şi anticonvulsiv. Şi persoanele care au un somn neliniştit, deseori însoţit de coşmaruri, pot utiliza, de asemenea, gura-lupului.
Este utilă în durerile de cap determinate de încordare; de asemenea, în nevralgii. Stimulează funcţia renală – este diuretică.
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană de apă clocotită care se lasă la infuzat 5-10 minute, se consumă de 2 ori pe zi.
În exces, este toxică: poate provoca ameţeală, stupoare, confuzie şi fasciculaţii musculare; poate avea efect avortiv, fiind contraindicată la gravide.
Habitatul natural al acestei plante este Europa, America de Nord şi Extremul Orient. Specia americană are cea mai mare valoare medicinală.
Selecţie realizată de Daniela Scafeş
