Generosul actor şi poet gorjean George Drăghescu ne-a mai oferit o plăcută surpriză. Numai el ştie cum, George a scos o Foaie de inimă pentru NICHITA, nr. 10, martie 2013. Exact în luna martie, când în ziua ultimă – 31, dacă ar mai fi trăit, marele poet Nichita Stănescu ar fi împlinit 8o de ani.
Şi astfel, cel mai blajin şi cel mai generos dintre poeţii naţiei române – Nichita Stănescu – a fost omagiat cum se cuvine. Intitulată simplu, FĂRĂ PRICINĂ, foaia de inimă şi literatură se deschide printr-o primă pagină cu poeme: portret; răsărire de întuneric; madrigal, dar şi celebra poemă de cinci strofe cu rimă superb intitulată „ÎN dulcele stil clasic”, deosebită de majoritatea scrierilor nichitastănesciene în vers alb. Fiind şi un talentat desenator, Nichita Stănescu e prezent pe pagina de gardă a foii cu un portret şarjă ce-l reprezintă pe olteanul şi academicianul Marin Sorescu, plus un Autoportret. Ambele semnate simplu, Nichita. Scanat, şi deci olograf, este reluat textul ce împlineşte o copertă consistentă şi intitulat „În timp”: „Totuşi, eu am văzut o pasăre care a ouat în timp ce zbura… Totuşi, eu am văzut un om plângând în timp ce rădea… Totuşi, eu am văzut o piatră în timp ce era…”
Pagina a doua, fără a fi numerotată (foaia având formatul A4),Cuprinde alte poeme: „Aş răsturna bisericile toate”; „Te scăpasem din ochi”; „De dragoste”; „Ţi-am smuls copacul” şi „Către mizerabila mea dragă, Valentina”, cu două portrete fotografice şi reproducerea unui timbru poştal inestimabil, cu bustul poetului Necuvintelor şi anii: 1933(al naşterii), iar 1983(al trecerii la cele veşnice).
Dacă spaţiul ne-ar permite, ar merita reluate textele scriitorilor gorjeni: Ion Popescu-Brădiceni („Alchimistul Nichita Stănescu – Se-Mantica Poetului”); „Jurnal AUGUST… 1985 – NICHITA STĂNESCU -„RESPIRĂRI”, semnat de Dumitru Dănău; „Evocare…”, aparţinând criticului literar târgujian Ion Trancău, ca şi poemele semnate de columniştii Viorel Surdoiu – „Şi întreb…” ori „Dedicaţie lui Nichita Stănescu” al redactorului şef al revistei „Caietele Columna”, Vasile Ponea.
Ca unul care l-am cunoscut personal, ultima oară vizitându-l la Spitalul Fundeni cu doar patru zile înainte de greaua pierdere a literaturii române din ziua de 13 decembrie 1983, îmi exprim mulţumirea că gorjenii mei de-acasă nu l-au uitat pe Marele NICHITA şi-l omagiază cum se cuvine.
Ion Predoşanu
