Ediţia numărul 6 a Taberei de Arte Vizuale desfăşurată în cadrul Festivalului GORJFEST operează cu bună ştiinţă o investigare a orizontului cultural artistic ce aparţine contemporaneităţii civilizaţiei iberice. Prezenţa masivă a artiştilor din această parte a lumii, Spania – Barcelona, relatează, odată în plus, interesul şi dorinţa specială a creatorilor de pretutindeni pentru a se afla în contact direct cu „zona Brîncuşi”. Li se alatură plasticieni români – Târgu-Jiu, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Hunedoara – precum şi reprezentanţii unor spaţii culturale extrem de diferite, aflaţi aici în premieră absolută, Africa de Nord – Maroc (Rabat), Canada – Ottawa (Gatineau), teritoriul străvechi al Balcanilor – Albania (Korce).
Acţiune notabilă, organizatorii oferă cu generozitate un program a cărui structură atent modelată urmăreşte realizarea unei percepţii complexe asupra spaţiului care a adăugat istoriei lumii un nou început pentru a gândi, concepe şi fiinţa sculptura. Gorjul – un ţinut, oameni creatori ai legendei personale ce se deapană între viaţă şi moarte, o idee, un sentiment, o credinţă şi toate la un loc, amprenta unicităţii Brâncuşi – pleacă spre cele patru zări prin intermediul celor care vin aici pentru a înţelege.
Gorjfest 2013 este de această dată o tabară altfel ! Afirmaţia are la bază caracteristica derutantă a universului artei plastice contemporane marcată de schimbările, dramatice uneori, ale conceptului de artă plastică. Artiştii invitaţi însă, aparţinători a trei continente, s-au constituit în tot atâtea bucurii prilejuite de contactul direct cu opera de suverană anvergură şi spiritualitate a lui Constantin Brâncuşi, intuind importanţa şi semnificaţia acestui dar special deoarece Brâncuşi a fost şi este artistul care şi-a surclasat epoca cu un veac. Şi atunci, evenimentul GorjFest al acestui an, devine o stare de pelerinaj către valoarea absolută.
Organizatorii punctează astfel necesitatea înţelegerii fenomenului cultural atât de diferit, prin intermediul analizei de tip transdisciplinar, ”capabilă să ia în considerare toate dimensiunile fiinţei umane”. Este şi ceea ce artiştii invitaţi au desfăşurat în interiorul perioadei acordate, 28 iulie – 7 august, deoarece intervalul rămâne pe mai departe în conştiinţa fiecăruia dintre ei, o buclă a unui timp regăsit, purtător de valori şi semnificaţii pe care au posibilitatea să le descopere fiecare, modelându-şi percepţia asupra unei lumi înţeleasă poate altfel până acum. Structura acestui program oferă însă nu numai contactul direct cu oameni şi locuri sau intersecţii ale culturii materiale şi spirituale; situaţia în care artişti ce aparţin unor spaţii net diferite lucrează împreună şi încearcă simultan a decodifica rostirea cuvintelor aduce însă la un loc, aceeaşi descoperire a unităţii limbajului plastic. Metaforă, poezie, simbol, expresie, pictural sau decorativ, narativ sau gestual, pasional sau raţional – descoperirea reciprocă transferă informaţii şi recunoaşteri, susţine idei, contradictorii uneori, a căror netezire contribuie firesc la acceptarea conviviala a diversităţii.
Cautările artiştilor invitaţi s-au axat în principal asupra esenţei Brâncuşi, subiectiv şi senzitiv, deoarece acest „pretext major” nu propune altceva decât o căutare de sine de-a lungul infinitului materializat în splendida formulă devenită, nu odată, axis mundi. Modalităţile vizează o mare diversitate de abordare, tehnici, materiale, inventivitate – destinate investigaţiei marelui creator. Înţelegem prin această afirmaţie nu numai artistul şi opera, includem aici atmosfera, tipul local de cultură, caracterul oamenilor, poezia sau drama locurilor, imagini, prieteni sau noi cunoştinţe, arhitecturi elegante sau ruine, cerşetori şi flori, amintiri sau impact, trecători, oficialităţi şi multe altele. Toate adunate îşi corespund armonic în ceea ce tineri artişti spanioli alături de artişti profesori – Josep Cerda şi Andrea Ortega – oferă în creaţiile lor, (pictură, sculptură, fotografie, film, etc.), peste care sunetul unei „sculpturi sonore” punctează tradiţii cunoscute ale României: Marti Ruiz, Vincent Matamoros, Rosa Mari, Silvia Bartolomeu, Miguel Ayesa, Teymur Faris sau Mar Albert Cerda.
Dar Catalonia, oferă oraşului Târgu-Jiu şi excelentelor intenţii locale referitoare la constituirea unui muzeu de artă contemporană în Hobiţa lui Brâncuşi, lucrări semnate Assuntion Ton Mateu, plasticiană de expresie complexă, bine cunoscută la nivel internaţional printr-o concepţie de analiză structurală a suprafeţei pictate, direct conectată la fluctuaţiile stărilor sufleteşti.
Alături de Rufino Mesa, unul dintre sculptorii celebri ai Cataloniei trăim aceeaşi experienţă a dictonului „nimic nu este întamplator” ; pentru că, dacă prin intermediul lui Cioran şi Mircea Eliade şi-a alcătuit un sistem de evaluare a existenţei şi creaţiei personale marcată de amprenta sa inconfundabilă, drumul său la Gorj îi procură o interpretare estetică şi simbolică pe care nu şi-a imaginat vreodată să o gasească în această formă; şi anume, relaţionarea fără nici un fel de echivoc a simbolisticii operei sale cu obiceiul străvechi, marcat de o religiozitate profund ortodoxă a modalităţii în care se aşează piatra de temelie a bisericilor la noi. Şi tot aici i-a fost dat să afle lui Rufino Mesa, legenda Meşterului Manole, acest limbaj superb al povestirii despre necesitatea jertfei, legendă ce va deveni nu peste multă vreme o nouă lucrare purtând semnătura sa.
„Un nou sistem de valori nu poate apărea decât prin dialogul între diferitele domenii ale cunoaşterii, între diferitele culturi şi între diferitele religii. Acest sistem nu există încă. El va fi o creaţie colectivă fundat pe metodologia transdisciplinară. Naşterea acestui nou sistem de valori este problema crucială a secolului 21”, – iată cum sistemul de cercetare şi interpretare a adevărurilor, fie ele ştiinţifice sau artistice – emis de un alt mare român, Basarab Nicolescu, funcţionează de la sine. GorjFest – Arte Vizuale, ediţia a VI-a, contribuie odată în plus la susţnerea sistemului enunţat, graţie alăturării unor creatori sosiţi aici din trei continente, Europa, Africa de Nord şi America de Nord, care, prin intermediul aceluiaşi limbaj constituit, transmit însă idei şi sentimente atăt de diferite.
Chemao Mountassir El Fihri este artistul sosit din Maroc(unde este preşedintele Uniuniii Artiştilor Plastici, n.m. I. Predo), confruntat în premieră absolută cu semnificaţia şi realitatea Brâncuşi, pe care îl consideră o „stare a normalităţii spirituale absolute” . În ceea ce priveşte propriile sale lucrări executate în cadrul simpozionului, Chemao însuşi le interpretează în sensul unei mari şi plăcute emoţii în faţa vieţii şi a trăitului, materia colorată utilizată în stare brută având capacitatea emiterii unor asemenea senzaţii.
Pentru sculptorul Sylvain Potvin, întâlnirea cu GorjFest semnifică o modificare majoră a existenţei sale creatoare. Aflat la o vârstă a maturităţii depline, primul contact cu Europa îl reprezintă pentru el Gorjul lui Brâncuşi; şi l-a dorit dintotdeauna iar emoţia a fost reală şi puternică atunci când palmele au atins un vis. Sculpturile sale de interior realizate în piatră colorată de mare calitate subliniază dorinţa unei perfecţiuni a materialului transformat într-o stare cvasifigurativă a zborului ca evocare şi simbol.
Mai tinerii Mihaela Onesa, Horia Fărcaşiu (Constanţa), Gelu Bandarica (pr. Efrem – călugar , Mânăstirea Dervent), Armand Landt (Târgu Jiu), în pictură, dezvoltă o atitudine estetică lansată în căutare de sine, fapt pentru care, dialogul interior cu marele gorjean devine propunere vizuală, cercetare, înţelegere. Lor li se adaugă cel mai tânăr membru al acestei echipe, Gjino Vinald (Albania, Korce) ale cărui notaţii grafice relatează impresii personale din Ţara lui Brâncuşi.
Artişti locali, Vasile Fuiorea şi Florin Hutium (Târgu Jiu, pictură) – îşi continuă căutările lor în domeniul generos al suprafeţei, dialogul cu iluzia metaforică a realismului postmodernist sau instalări narative ale povestirilor cu iz suprarealist.
Metal – Alexandru Podea (Hunedoara) şi lemn semnat Decebal Crăciun (Târgu-Jiu) constituie lucrări de sculptură ce demonstrează posibilităţile contemporane ale unui univers tehnologic de mare complexitate ce oferă direcţii imaginative multiple creaţiei actuale.
Reintâlnirea cu Ilie şi Dan Alexandru (Târgu-Jiu), maeştrii speciali ai prelucrării pietrei şi lemnului, convinge odată în plus asupra capacităţilor cu care, unii dintre noi venim pe lume. Cunoaşterea profundă a intimităţii materialului este vizibilă, deschiderea către o lume „altfel” aducând cu sine alt gen de curiozităţi pentru care există şi un raspuns.
Un invitat special, Cristian Todie, artist francez de origine română, artist pe care îl consideram răzvrătit cu riscul utilizării unui apelativ demonetizat, iată-l prezent aici într-o epocă în care considerăm că „totul s-a mai făcut”, în locul unde cândva, Brâncuşi aducea lumii un tip similar de informaţie. Lansând în 1978 manifestul „artei teoretice”, Cristian Todie îşi dezvoltă conceptul în ambianţa unei cercetări transdisciplinare aproape complete, formaţia sa carteziană asigurându-i detaşarea necesară. Studiul sau în domeniul spiritualităţii Brâncuşi – oferă unui ochi avizat o cu totul altă perspectivă a inţelegerii. Prezenţa sa devine o necesitate asumată a enimentului GorjFest 2013, ediţie marcată în atitudinile invitaţilor de „manifestarea relaţiei cu Brâncuşi”.
În acest context, ne face plăcere întoarcerea către investigarea spiritualităţii naţionale prin intermediul picturii lui Marcel Muntean (Cluj) unde culoarea, gestul, colajul chiar, transformă o impresionantă tradiţie a iconografiei ortodoxe într-o expresie pasionantă de mare prospeţime.
Şi pentru că toate aceste etape – contact cu locurile, povestiri, informaţii, muncă specifică, dialoguri, contraziceri şi acorduri – trebuiau să aducă pe lume o poveste vizuală a desfăşurării GorjFest ediţia 6, Marinel Tira (Craiova) este autorul ce semnează amplul documentar fotografic, capabil să asigure existenţa în timp a tot ceea ce s-a petrecut în vara anului 2013, la Târgu-Jiu.
Cu această nouă ediţie, colecţia de artă contemporană creşte şi se diversifică, aşteptând într-o stare de „cuminţenie” specifică unei amintiri ce vine dinspre Brâncuşi, realizarea muzeului propus.
Alice Dinculescu
