Primul Război Mondial, cel pentru Reîntregirea Neamului, a constituit un tribut de sânge pentru locuitorii satului Godinești, din comuna cu același nume. Monumentul Eroilor ridicat în centrul satului prin contribuția cetățenilor ca semn al recunoștinței față de bravii luptători care prin jertfa lor au contribuit la înfăptuirea României Mari, are înscrise pe cele patru laturi ale sale numele și prenumele a 129 eroi.
Ei, cei 129 viteji, care azi zac sub glie, făcându-și datoria, n-au pregetat nicio clipă, au luptat cu atâta bărbăție, pierând rând pe rând, unul câte unul fără a mai vedea ce au avut mai scump: soții, copii, părinți, frați, surori.
La sunetele clopotelor și ale goarnelor n-au mai așteptat alte chemări și-au îmbunătățit tot ce au avut mai drag și au mers voioși ca să-și apere Patria. S-au dus și nu s-au mai întors. Lipsa lor a fost mult simțită pentru că erau prea cinstiți, firi alese, suflete nobile, pe sprijinul lor putându-se făuri căsnicii fericite, gospodării puternice.
Țara și neamul, încă ar fi avut nevoie de vitejia lor, iar pentru jertfa făcută, noi, urmașii, trebuie să le fim recunoscători.
Studiind cele relatate în prima ediție a lucrării ”În amintirea a 129 Eroi ai Patriei din Godinești-Gorj”, întocmită de învățătorul Nicolae Drăghescu și sublocotenentul Gheorghe N. Ecobici, reiese că 107 familii au pierdut câte un erou, opt familii au pierdut câte doi eroi și două familii au pierdut câte trei eroi.
O, Doamne, câte jale, câte lacrimi, atâta durere sufletească trebuie să fi avut aceste familii.
În ceeea ce privește starea civiliă a eroilor, 84 erau căsătoriți și 45 necăsătoriți. Dintre cei căsătoriți, 60 eroi aveau în total 165 de copii, cum urmează: 17 eroi aveau câte un copil, 16 aveau doi copii, șapte aveau câte trei copii, șase aveau câte patru copii, opt aveau câte cinci copii, cinci aveau câte șase copii și un singur erou avea șapte copii. Fără copii erau 24 de eroi.
Referitor la studiile pe care le aveau acești eroi, situația era următoarea: trei eroi pe lângă școala primară, erau și abolvenți ai școlilor normale din Craiova (1) și Câmpulung (2), un erou era absolvent al Școlii de cântăreți bisericești din Târgu-Jiu. Ceilalți, 80 de eroi, terminaseră școala primară.
În privința gradelor militare ale eroilor, a fost un locotenent, doi sublocotenenți, un elev de Administrație, doi plutonieri, patru sergenți, șapte caporali, soldați fiind în număr de 67. Cel mai tânăr erou avea vârsta de 18 ani, iar cel mai vârstnic avea 56 de ani (născut în 1861 și a decedat în data de 5 martie 1917).
Străbunicii mei, Grigore și Nastasia Vâlceanu, au avut cinci copii, dintre care patru băieți și o fată. Toți cei patru frați care erau căsătoriți au plecat în același timp în război, din care s-au întors numai doi, ceilalți doi: Dumitru și Ilie, căzând în mod eroic pe câmpul de luptă.
Bunicul meu, Ilie Gr. Vâlceanu, a murit acum 100 de ani în data de 9 ocotmbrie 1916, în luptele de la Pasul Vulcan în etate de 31 de ani, lăsând în urma sa doi copii în vârstă de trei și respectiv doi ani.
Fratele său, Dumitru Gr. Vâlceanu, lipsindu-i datele precise asupra morții, a lăsat în urma sa șase copii. Pentru faptele sale de vitejie, bunicul meu Ilie Gr. Vâlceanu, din Ordinul Majestății Sale Regele Carol I, a primit medalia ”Avântul Țării” pentru că a șuat parte în campania din anul 1913 și din Înaltul Ordin al Majestății Sale Regelui Ferdinanad I i s-a conferit ”Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918” cu baretele: Carpați, Ardeal.
În 1941, după 25 de ani de la decesul bunicului meu în Pasul Vulcan, fiul orfan al acestuia și tatăl meu, a fost mobilizat în cel de-al Doilea Război Mondial, luptând pe frontul antisovietic până în Crimeea și pe frontul antihitlerist până la Carei.
Pentru fapte de arme săvârșite în războiul contra Rusiei Sovietice în anul 1914, tatăl meu, Vasile Ilie Vâlceanu, a primit medalia pentru ”Bărbăție și Credință” cu spade clasa a III-a conferită de Majestatea Sa Regele. În cel de-al Doilea Război Mondial și-au pierdut viața 47 de eroi din satele Arjoci și Godinești dintre care: un căpitan în rezervă, patru locotenenți, dintre care unul era locotenent aviator, 11 sergenți și 31 soldați.
Ca semn de recunoștință față de acești eroi a fost amplasată o placă din marmură comemorativă în fața bisericii din parohia Godinești, care are hramul ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Noi, urmașii bunicilor și părinților noștri, care și-au jertfit viața pe câmpul de luptă, trebuie să dăm dovadă de recunoștință și să avem în permanență în conștiința noastră cuvintele învățătorului Nicolae Drăghiescu rostite cu ocazia sfințirii Monumentului Eroilor în 1920: ”Cel ce pentru Patrie și Neam știe a se jertfi, erou se va socoti”.
Ilie Vâlceanu
