Genealogia Întrupării Lui Dumnezeu!

Duminica dinaintea Naşterii Domnului are rolul de a ne pregăti duhovniceşte pentru marele praznic al Intrupării Fiului Lui Dumnezeu din Fecioara Maria, pentru mântuirea lumii.

Există în cursul anului bisericesc pomenirea unor evenimente din iconomia mântuirii noastre, care nu se reduc la o singură zi, astfel că în jurul unor sărbători gravitează şi cele două Duminici: cea care precede şi cea care urmează marelui praznic al Naşterii Domnului.

Pericopa Evanghelică legată de Genealogia Mântuitorului sau “Cartea neamului Lui Iisus Hristos” a fost rânduită ca să se citească în luarea aminte asupra personalităţii divin-umane a Celui ce se va naşte pentru a noastră mântuire. Cele mai multe dintre profeţiile privind neamul din care se va naşte Mesia, ne arată că Mântuitorul este reprezentat ca sămânţă a Maicii Sale, ca Fiu al patriarhilor Avraam, Isaac şi Iacov, din neamul lui Iuda, Fiu al lui David, cel ce va păstori poporul Lui Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos a avut această descendenţă, atât prin Fecioara Maria, cât şi prin dreptul Iosif, care I-a fost ca un părinte, dar nu trebuie să fie uitată originea Sa divină, amintită în Psalmi: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!”, tocmai pentru a demonstra că Genealogia Mântuitorului, aşa cum o redă Sf. Matei Evanghelistul, trebuie să ne amintească marele mister prin care noi am primit o şansă egală de a ne întoarce la Dumnezeu. Pericopa Evanghelică ne arată descendenţa umană a Mântuitorului, ne descoperă că Mesia este fiul omului, dar ne este revelată şi originea Sa îndumnezeită, când Cel ce S-a născut din Preacurata Fecioară Maria, s-a zămislit de la Duhul Sfânt, iar dacă Pruncul Mesia îşi are obârşia sa pământească în David, Avraam şi Adam, ca Fiu al Omului, totodată este şi Fiul Lui Dumnezeu. Duminica aceasta este închinată Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului, iar pericopa Evanghelică rânduită a se citi la Sfânta Liturghie, ne aduce în ochii minţii cartea neamului lui Iisus, în care este amintită naşterea cea de sus a Domnului. Cele 42 de generaţii care aşteptau cu mult dor timpul mesianic sunt simbolizate în Biserica noastră, iar această epocă a aşteptării este oarecum retrăită în noi înşine, în zilele Postului Crăciunului, când ne simţim şi noi cu patriarhii, drepţii şi trăitorii Vechiului Testament, în atmosfera de aşteptare a venirii în lumea noastră a “Pruncului Celui mai înainte de veci”, cum spune o cântare bisericească.

Întruparea Logosului divin, coborârea şi înomenirea Fiului Lui Dumnezeu constituie un fapt esenţial pentru viaţa fiecărui om, de chip al Lui Dumnezeu, căci prin venirea Sa în condiţia noastră umană, Mântuitorul ne-a redat demnitatea de fii ai Lui Dumnezeu. Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu se integrează în lumea materială, intră în istorie, ca dovadă că fiecare în parte şi toţi împreună suntem o parte a lumii acesteia, iar Fiul Domnului, venind în lumea aceasta, vine în propria noastră viaţă. Credinţa ne apropie ca un fior sacru de marele eveniment al Naşterii Mântuitorului lumii, pentru ca noi, pătrunşi de o sfântă emoţie, să păşim în atmosfera “prăznuirii”, unicul lucru nou sub soare! În Duminica tuturor Părinţilor, îi comemorăm pe cei care au făcut posibil misterul întrupării Lui Dumnezeu, cei care, nu doar au aşteptat venirea lui Mesia, ci au şi prezis-o prin profeţii şi prin diverse semne, prin credinţa lor fermă în venirea lui Mesia, pe care au putut-o vedea cu ochii marii lor credinţe. Vieţile lor sunt o mare lecţie pentru noi, cei care ştim că Dumnezeu şi-a împlinit promisiunea în Iisus, că aceşti părinţi au îndurat persecuţiile, doar pentru speranţa că ar putea să vadă împlinită promisiunea, iar acest lucru ar trebui să ne facă extrem de recunoscători pentru credinţa pe care am primit-o de la ei, să credem în Iisus, Cel care a luat asupra Sa natura noastră umană, a înălţat-o la cer şi a aşezat-o la dreapta Lui Dumnezeu-Tatăl. Să ne amintim toate acestea, pentru că ne dau tăria de a continua călătoria noastră pe pământ şi de a supravieţui numeroaselor dificultăţi pe drumul nostru către Împărăţia Cerurilor. În Duminica de dinaintea Naşterii Domnului, trebuie să înţelegem cu toţii, că trebuie să adăugăm toată puterea noastră pentru ca să rămânem poporul Său prin sinceră devoţiune şi dedicare, pentru că avem nevoie de prezenţa şi ajutorul Lui! Noi ştim, astăzi, că în Iisus, Dumnezeu intervine în mod personal în istoria omenirii, Fiul Domnului fiind conceput de la Spiritul Sfânt, iar din acel moment începe ceva cu totul nou în lumea creată, pentru că în mijlocul nostru pogoară Cineva care nu poate fi explicat doar pe baza istoriei, Cineva care depăşeşte limitele istoriei, Cineva Care Vine de Sus!