Fotoexpoziţie de fotografie: Februarie în forme ale tăcerii de piatră

În perioada 13-24 februarie 2012, în foaierul Colegiului Naţional “Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, este deschisă Expoziţia de fotografie “Februarie în forme ale tăcerii de piatră”.

Autoarea, Andreea Denisa Vlădulescu, cea care debuta editorial anul trecut cu volumul de versuri “Emoţiile unei bule de acid”, ne propune de această dată o reuşită expoziţie fotografică în care operele brâncuşiene capătă noi valenţe şi forme. Iată ce ne-a mărturisit Andreea Denisa într-un interviu despre expoziţia sa:

Reporter: Cum s-a născut ideea acestei expoziţii de fotografie cu tema “Februarie în forme ale tăcerii de piatră”?

Andreea Denisa Vlădulescu: Pentru mine, Constantin Brâncuşi nu este doar sculptorul, ci şi fotograful. În urmă cu ceva timp am văzut o parte din fotografiile operelor sale, realizate chiar de artist. Am aflat apoi cum lui Brâncuşi îi plăcea să îşi fotografieze singur sculpturile şi cred că nimeni nu a reuşit vreodată să le transpună din spaţiul tridimensional în planul fotografiei, mai bine decât acesta. Impresionată fiind aşadar de fotografiile sale, în urmă cu două săptămâni am luat aparatul foto şi am mers în parc. Ninsese, dar în ciuda zăpezii din jur, sculpturile sale de piatră emanau o căldură stranie. Am început să fotografiez… un cadru, două, trei… Simţeam că nu mă pot opri. Erau sculpturile sale forme ale unei tăceri de piatră, dar nu o tăcere dureroasă. Tăcerea uneori doare, doar că de această dată, emana o anume energie…

Rep.: Vorbeşti foarte frumos despre operele lui Brâncuşi, cumva justificat, pentru că cititorii noştri te cunosc şi ca tânără autoare de poezie. Ce înseamnă pentru tine C. Brâncuşi?

A.D.V.: E greu să vorbim despre Brâncuşi, despre opera sa monumentală de aici de la Târgu-Jiu şi pe care ne-a lăsat-o moştenire. Despre Brâncuşi, spunea cineva, “vorbeşte piatra în locul său”. Şi totuşi pietrele nu pot vorbi. O face însă Brâncuşi prin piatra căreia i-a dat viaţă, căci noi ne adresăm lui cu apelativul “Titan”. Un titan care se poate dezice de opera sa, odată creată. Brâncuşi nu este doar un geniu, nu este doar “părintele sculpturii moderne”… şi ştiţi îmi place să glumesc serios, spunând că atunci când a plecat a închis după el uşa, iar cheia ne-a lăsat-o nouă gorjenilor, doar că noi am pierdut-o.

Rep.: Am înţeles că una dintre fotografiile tale este înscrisă în concursul de fotografie organizat de Centrul Municipal de Cultură “Constantin Brâncuşi”, care se derulează în aceste zile…

A.D.V.: Într-adevăr, una dintre fotografiile expoziţiei este înscrisă în cadrul concursului intitulat “Opera lui Brâncuşi de la Târgu-Jiu în cele patru anotimpuri”. Concursul se adresează tuturor celor care fără a fi artişti fotografi, sau profesionişti, au imortalizat Ansamblul sculptural “Calea Eroilor” în fotografii. Multe dintre fotografiile intrate în concurs sunt foarte reuşite şi nici nu avea cum altfel, când operele lui Brâncuşi emană parcă un fel de energie stranie, dar pozitivă. Personal, nu pot decât să felicit iniţiativa domnului Ovidiu Popescu şi să urez mult succes tuturor participanţilor.

Rep.: În încheierea interviului nostru, ce ne mai poţi spune despre expoziţia ta, sugestiv intitulată “Februarie în forme ale tăcerii de piatră”?

A.D.V.: Aş dori în primul rând să mulţumesc domnului director al Colegiului Naţional “Ecaterina Teodoroiu”, prof. dr. Gheorghe Nichifor care a apreciat iniţiativa acestei expoziţii de fotografie şi domnilor profesori Zenovie Cârlugea şi Andrei Popete-Pătraşcu, dascăli minunaţi care mi-au insuflat pasiunea pentru operele marelui Brâncuşi. Lor le mulţumesc şi îi asigur de întreaga mea preţuire. Expoziţia de fotografie “Februarie în forme ale tăcerii de piatră” face parte şi dintr-un program cultural mai amplu, desfăşurat sub egida Colocviilor de critică şi istorie literară ale Revistei “Portal-Măiastra”, ajunse astăzi la ediţia cu numărul cinci, iniţiate de domnul prof. dr. Zenovie Cârlugea, directorul Proiectului cultural “Portal-Măiastra”.

A consemnat MINODORA SUCEA