Florin Isuf, prietenul tuturor, marele prezent… absent

91

În practica firească a creației artistico-plastice și decorative, se obișnuiește ca, între confruntările cu exigențele publicului amator de manifestări artistice, prin expoziții personale, de grup, tematice, naționale, internaționale etc., pe plan local sau național, să se organizeze și două… saloane semestriale („de primăvară” și „de toamnă”) în care, de obicei, fiecare expozant își etalează ultimele lucrări pe care le-a realizat.

Pe lângă o manifestare artistică de o mai mare… respirație, chestionată doar de realizările (sau nu) valorilor estetice, vizitatorii unui asemenea act cultural-artistic, constată și progresul fiecărui artist expozant, salonul respectiv având și rol de bilanț semestrial. Gruparea artistico-plastică profesionistă gorjeană, recent, cu receptivul și amabilul ajutor al organelor administrative județene și municipale, a oferit amatorilor de artă „Salonul de toamnă”, care, sincer fiind, credem că, în general, constituie un pas înainte, atât ca număr de expozanți, cât și ca valoare artistică a operelor expuse. Lăsând considerentele… ocimologice la aprecierea specialiștilor consacrați, ne exprimăm doar regretul că, printre cei care şi-au expus una sau mai multe lucrări, n-a fost prezent și „prietenul tuturor”, blândul Florin Isuf, om de profundă meditație în fața fiecărei lucrări, până-i găsea echivalentul unei gândiri convingătoare, cel care, aproape-n fiecare expoziție aducea… „altceva și altfel spus”, fiind impresionat doar de… descoperirea sa permanentă, a profunzimii sale, introvertire manifestată și în fiecare convorbire parcimonioasă, cerându-și permanent doar priviri înainte, încât se observa o permanentă preocupare pentru a descoperi cât mai multe fațete ale posibilității originale de exprimare, progresul continuu în care era angajat fiind permanent demonstrat, convingând că exprimarea artistică (clasică sau modernă) trebuie în primul rând să aibă valoare și că aceasta are încă multe modalități de abordare. Ferindu-se de banal, imitație sau… succedaneu, convins fiind că acestea fac parte din ceea ce latinul exprimă prin „ex nihilo, nihil”, Florin îşi solicita permanent imaginația sa, atât de bogată (și demonstrată de fiecare dată), o adevărată ambrozie pentru creația sa, căutare permanentă a perenității, a vârfului piramidei valorice, care trebuie arbitrată numai de o profundă judecată de valoare estetică (cu rezultate totdeauna favorabile), încât fiecare lucrare a sa e o operă care depune mărturie convingătoare în arealul valorii estetice, între formă și conținut existând totdeauna o unitate etică și estetică. Florin, „prietenul tuturor”, cu sufletul lui nobil, n-a fost prezent pentru că, credem, pentru singura dată neinspirat, a găsit cu cale să se retragă dintre noi, aflându-se acum, bănuim, într-una din stelele luminoase pe care le-a figurat în ultima sa lucrare (prezentă în expoziție), operă care, ca de atâtea ori, etalează un altfel de a concepe și materializa un demers plastic, având același ton solemn (fast și adevărat) de abordare, profunzime înțeleasă în toate amănuntele necesare (și numai necesare, nimic nu poate fi scos sau adăugat), în care tonul trebuie să rămână așa cum este, suprafața mare de culoare închisă, poate a pus-o gândindu-se la surpriza neplăcută pe care, doar peste două zile, avea să o ofere celor dragi din jur și tuturor care l-au cunoscut și iubit, om de o paciență exemplară, care n-a știut ce-i invidia și răutatea, care permanent ne încuraja cu zâmbetul pe buze, fiind prezent acum în expoziție cu această ultimă lucrare, un mare prezent… absent, pe care credem că Dumnezeu l-a așezat acolo unde merită sufletele bune ca al lui.
Marin Colţan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here