FLOREA FIRAN – un drum pornit din Cetatea Băniei spre cultura națională

171

Deși legăturile mele cu o anumită parte a vieții culturale craiovene datează de peste patru decenii (mai precis de când călcam pentru prima dată în redacția „Ramurilor” de pe str. Iancu Jianu și frecventam pe amicul Radu Goncearov, la Studioul de Radio Oltenia, cel care m-a pus în legătură cu I. D. Sârbu, pe atunci secretat literar la Naționalul craiovean, căruia îi duceam mesajul unei foste colege de facultate, universitara Monica Lazăr, critic și istoric literar), pe dl profesor FLOREA FIRAN l-am cunoscut abia după Revoluție. Îi citisem o parte din scrieri, îndeosebi cele legate de istoria și tradițiile culturale craiovene: istoria Băniei, a Parcului Romanescu și a Teatrului Național ( la care era angajat ca actor o rudă îndepărtată, care, când se aflau în turneu la Balș, nu uita să ne viziteze în str. „Dobrogeanu Gherea”, nr. 34, eu fiind atunci elev și locuind la bunica mamei de acolo).

Urmăream, așadar, ca elev de liceu, revista „Ramuri” și încercam să debutez cu rondeluri și gazeluri, dar – întrucât prietena mea se transferase la Liceul „Nicolae Bălcescu” – mergeam cu mașini de ocazie să ne întâlnim la „A.I.C.” – English park (ceea ce însemna statuia lui Al. Ioan Cuza). Atunci am cunoscut Craiova mai temeinic. Farmecul ei de capitală a Olteniei, engramată substanțial de mesaje cultural-istorice, exercita asupra mea o atracție ineluctabilă.
Prin 1972, după ce fusesem publicat cu grupaje de poezii în „Amfiteatru” (de Ana Blandiana) și „Familia” (de Șt. Aug. Doinaș), am depus un volum de poezii, „Odele inițierii”, la Editura „Scrisul Românesc”, iar câțiva ani mai târziu altul de eseuri critice (monografice), intitulat „Integrale critice”. Încredințate redactorului Marcela Radu, am tot sperat să apară, mai ales că primisem adrese prin care mi se confirma că „au fost reținute la portofoliu în vederea valorificării”… Au urmat ani de minciună și amăgire, scrierile depuse nefiind „valorificate” nicicum (desigur, din pricina originii mele „nesănătoase” – fiu de preot „chiabur”!). Nici atunci când directorul editurii, Ilarie Hinoveanu, a fost special rugat, în cadrul unei acțiuni „Întâlnirile revistei «Luceafărul» la Craiova”, să binevoiască a da drumul cărții mele de critică, miracolul nu s-a produs… În acei ani, ai amânării mele sine die, am realizat o anumită ticăloșie a cenzurii reflectată de zeloșii propagandiști din cultura Craiovei…
Dar să las deoparte aceste amare amintiri, – din pricina cărora am debutat editorial târziu, la 44 de ani, – și să precizez că încă din acei ani m-a încântat cartea dlui Florea Firan, De la Macedonski la Arghezi (1975), în care regăseam o adevărată istorie a literaturii oltene, inclusiv scriitori gorjeni afirmați. Nici nu bănuiam, pe atunci, că, mai târziu, criticul și istoricul literar craiovean îmi va rezerva și mie un scurt, dar cuprinzător, articol în al doilea volum din „Profiluri și structuri literare. O istorie literară a Olteniei” (I, A-L,1986; II, M-Z,2003). Impresionantă și ca informație, dar și ca proiect editorial de pionierat, această panoramă a literaturii alutane mergea pe ideea generoasă a „geografiei literare”, relevând aportul provinciei la marea literatură națională. Desigur, ideea de policentrism cultural venea să articuleze, în datele ei esențiale, o veritabilă geografie literară dezavuând, așadar, anumite prejudecăți centriste. Relativ nouă în cultura română, ideea aceasta înflorise în studiile franceze de sociologie, teoria comunicării și istoria mentalităților semnate de A. Dupouy (Géographie des lettres françaises, 1942), A. Farré (Géographie littéraire, 1946) și Robert Escarpit (Sociologie de la Littérature, Paris, 1973), fiind totodată susținută și de școala anglo-saxonă (Hans Robert Jauss, Wofgang Iser, Walter Bulbst ș.a.). În ceea ce privește cultura română, Florea Firan este, în acest sens, dacă nu un promotor, realmente un contributor de seamă în ceea ce privește literatura Olteniei. Oricâte „îmbunătățiri” și „completări” ar mai putea suferi, „panorama” aceasta cultural-literară rămâne o contribuție temeinică, menită a reliefa contribuția acestui spațiu spiritual la îmbogățirea tezaurului cultural-literar național (idee pusă în practică și derulată, iată, în varii contexte regionale, fie că vorbim de „literatura Banatului”, a „Câmpiei Române”, a Bucovinei, a Transilvaniei, a Apusenilor sau a altor spații reverberând specificitate și diferențiere. În lucrarea mea „Tudor Arghezi și spiritul Olteniei” (2008), în capitolul introductiv, intitulat Literatura Olteniei – specificitate și diferențiere, îmi propuneam a investiga tocmai această realitate, în complexitatea ei ideatică și practică, fapt apreciat, în cronicile lor, de criticii Gheorghe Grigurcu, Barbu Cioculescu ș.a.
Și fiindcă aminteam mai sus de „marele poet oltean”,voi mărturisi și faptul că o impresie destul de plăcută mi-au lăsat-o cărțile criticului și istoricului literar Florea Firan despre Arghezi: Pe urmele lui Tudor Arghezi (1981) și Tudor Arghezi. Treptele devenirii (2008). A doua, tipărită la Tg.-Jiu, vine cu documente și mărturii inedite, ceea ce m-a determinat să scriu și o cronică destul de favorabilă în revista „Portal Măiastra” (pe care o editez din 2005) și să o propun juriului spre premiere în cadrul Festivalului Internațional „Tudor Arghezi” (ediția 2009), așa cum făcusem și cu cartea regretatului universitar craiovean Marin Beșteliu.
Dar toate aceste consemnări, menite a puncta admirația și prețuirea mea față de marele om de cultură din Cetatea Băniei, sunt, desigur, itinerante, așa cum au rămas, în memoria mea și a altor vrednici gorjeni, venirile dlui Florea Firan la Tg-Jiu, fie cu prilejul manifestărilor anuale „Brâncuși”, fie în cadrul unor întâlniri organizate vizând promovarea revistei și a producției editoriale. În acest sens, aș aminti întâlnirea Editurii-Fundației „Scrisul Românesc”, în primăvara lui 2011, cu tinerii studioși de la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”, prilej cu care am hotărât și îmbogățirea fondului de carte al bibliotecii și al cabinetului de literatură din liceu, atât cu carte școlară, dar și cu lucrări importante, editate în condiții grafice deosebite, multe din ele rarități (precum reeditarea volumului OLTENIA din 1943, sub egida Fundațiilor Regale, o sinteză istorică și culturală a regiunii). Sub acest aspect, dl Florea Firan s-a dovedit un editor de marcă, profesionalismul dumnealui, atât ca editor, dar și ca redactor-șef, rămânând un frumos exemplu în istoria culturală a Olteniei. Regret că, deși invitat, nu am putut participa la simpozioanele tematice anuale organizate la Craiova de valorosul manager, care are întotdeauna alături personalități de prim-plan ale culturii și literaturii naționale.
Dar personalitatea omului mi s-a dezvăluit recent și cu un alt prilej, când, hotărându-mă să public lucrarea „Blaga – Goethe, afinități elective”(2012) în editura craioveană „Scrisul Românesc”, am aflat, la momentul respectiv, că Maestrul se află într-o vacanță, dincolo de ocean, pe meleagurile „însoritei Floride”. În urma unei scurte corespondențe prin e-mail, dumnealui mi-a asigurat de departe suportul editorial, astfel că lucrarea a putut să apară într-un timp record, fiind lansată cu mult succes în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, ediția 2013 (moderator: Gh. Grigurcu). Rar mi-a fost dat să întâlnesc în viață un om care, realizând exact importanța momentului, răspunde cu atâta fair-play și căldură unor inițiative din afara oricăror interese personale!
Sunt convins pe deplin că personalități de talia universitarului și omului de cultură Florea Firan fac cinste nu numai spațiului cultural alutan, față de care a manifestat mereu un atașament de suflet, dar și culturii naționale, Maestrul fiind răsplătit, de-a lungul vremii, cu importante distincții și premii, atât de autoritățile Băniei, cât și de Uniunea Scriitorilor ori Academia Română.
Acum, la împlinirea a opt decenii de viață, contribuția dlui Florea Firan în domeniu didactic, cultural și editorial, apare într-o nouă lumină, aureolându-i personalitatea energică și prodigioasă cu semnele prețuirii obștești și recunoașterii generale.
De pe meleaguri brâncușiene, îi transmitem iubitului confrate, în numele tuturor ce-l iubesc, să se bucure în continuare de sănătatea cea mai de preț, de bucuriile și satisfacțiile dorite, de binemeritata prețuire! Îl așteptăm să participe la apropiata sărbătoare brâncușiană CALEA EROILOR – 75, organizată de Primăria Târgu-Jiului, prin Centrul de Artă „Constantin Brâncuși” (25-27 oct.).
La mulți și buni ani, Maestre Florea Firan!
Zenovie Cârlugea
Reprezentanța Gorj a Uniunii Scriitorilor din România

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here