Filofteia Lăcătuşu, un cântec stins la 30 de ani

695

Filofteia 2Astăzi, se împlinesc exact 34 de ani de când celebra Filofteia Lăcătuşu, prim-solistă a Ansamblului Artistic ,,Doina Gorjului”, între anii 1969-1977, a trecut în eternitate sub dărâmăturile hotelului ,,Victoria” din Bucureşti,după devastatorul cutremur din seara zilei de 4 martie 1977.

În anul 1969, Gelu Barabancea o transferă pe Filofteia la Ansamblul Artistic „Doina Gorjului’’

Succesul Filofteiei Lăcătuşu, câştigătoare a locului doi la prima ediţie a Festivalului ,,Maria Tănase” de la Craiova, n-a trecut neobservat nici de Gelu Barabancea, directorul şi dirijorul Ansamblului Artistic „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, instituţie înfiinţată cu un an mai înainte, în 1968, care dorea să facă performanţă în actul cultural numai cu artişti de mâna întâi. Într-o seară,după un spectacol al gorjenilor la Râmnicu-Vâlcea,maestrul Barabancea, prin intermediul vărului său, Fănică Barabancea, membru al Tarafului „I.T.A.” din oraşul de pe Olt,a reuşit să discute cu soţii Lăcătuşu, Filofteia şi Mite, cărora le-a cerut să vină la Târgu-Jiu şi să lucreze împreună. De obârşie gorjeni, Filofteia şi soţul au acceptat propunerea maestrului şi în decembrie 1969 erau deja angajaţi la „Doina Gorjului”.

Pe atunci, la începutul anilor ’70, sediul „Doinei Gorjului” se afla în incinta Teatrului de vară, loc unde îşi desfăşoară activitatea în zilele noastre Şcoala Populară de Artă Târgu-Jiu. Maestrul Gelu Barabancea era inginer de profesie, însă, printr-o ambiţie ieşită din comun, puţin mai târziu, absolvise cu rezultate excepţionale şi Conservatorul bucureştean. De loc din Corabia, judeţul Olt,dirijorul venise la Târgu-Jiu să facă lucruri deosebite cu acest ansamblu artistic şi avea susţinerea totală a Comitetului judeţean al Sindicatelor, organul ierarhic superior de care aparţinea această instituţie culturală.

Doina Gorjului,1971,dirijor Gelu BarabanceaFamilişti fiind,cu un copil în întreţinere, soţilor Lăcătuşu li s-a repartizat un apartament pe strada Minerilor, după care, în scurt timp, au intrat vârtos la treabă ! Gelu Barabancea era un om foarte pretenţios cu toţi cei ce erau în preajma sa. Nu accepta jumătăţile de măsură şi era un adversar neîmpăcat al artiştilor care prestau în… particular, pe la nunţi, boteze şi alte cumetrii. În fiecare luni de dimineaţă, la ora nouă,când începeau repetiţiile, fiecare solist era testat la voce iar pe cei ce „călcau strâmb” îi trimitea imediat acasă, pentru două-trei zile,fără să fie salarizaţi.

Socotit de toată lumea drept ctitorul incontestabil al Ansamblului Artistic „Doina Gorjului”, Barabancea a reuşit ca în mai puţin de doi ani de zile,după o serie de concursuri foarte severe, să adune o pleiadă de valori autentice, aşa cum erau : Ileana Leonte, Sica Rusu Durlai, Filofteia Lăcătuşu, Nelu Bălăşoiu, Mihai Lazăr, solişti vocali, Niculae Petre Emil(Dide), Ionel Puia, Costică Burleanu, Nelu Ciocan, Nicolae Lătăreţu, Florea Stan,Ion Enoiu, Alexandru Tănase, Ion Bobirci, Alexandru Trohonel, Ion Lătăreţu, Tudor Mustăţea, Virginica Surcel, instrumentişti, sau Dumitru Durlai, Mihai Pilaf, Porumbiţa Mitran, Florea Dobrescu, Florin Badea, Florentina Florescu, Elena Pârcălăbescu, Maria Codreanu, Ioana Iureşel, Melania Smeu, Florea Merişor, dansatori.

Oricare cititor ce parcurge cu privirea, fie şi în treacăt,aceste nume ajunse celebre ulterior, îşi dă seama cu uşurinţă de marea valoare a Ansamblului Artistic „Doina Gorjului”. Ca urmare, an de an se organizau turnee de câte două-trei luni în întreaga ţară, obţinându-se bani frumoşi, succese şi multă faimă pentru toţi cei ce evoluau pe scenă.

Între anii 1974-1976, Filofteia Lăcătuşu devine noul star al cântecului gorjenesc

Moartea neaşteptată a maestrului Gelu Barabancea, în 1973,la doar 42 de ani,omul care avea merite incontestabile în creşterea valorică a Filofteiei, n-a descumpănit-o, ci, dimpotrivă, a ambiţionat-o şi mai mult în continuarea unei cariere artistice de excepţie. Noul partener de viaţă o susţinea necondiţionat în tot ceea ce făcea iar bunele rezultate n-au întârziat să apară. Mai întâi, după o muncă de aproape o jumătate de an, în 1975,a înregistrat la „Electrecord” ce-l de-al doilea său disc, pe format mare,intitulat sugestiv pentru aceste frumoase plaiuri: „Jiule, pe malul tău”. El conţine 11 cântece de mare sensibilitate artistică, dintre care la loc de cinste se situează celebrele „Ascultă, gorjanule”, „Am auzit o minciună”, „Măi neicuţă, nu uita” sau „Gorjule, iubitul meu”.

Încântaţi de creaţiile scoase pe piaţă de cunoscuta gorjeancă Filofteia Lăcătuşu, realizatorii de la Televiziunea Română i-au făcut o seamă de înregistrări, filmate în satul Suseni, la Muzeul de la Curtişoara şi în studiourile de la Bucureşti. Dintr-o cauză inexplicabilă, în zilele noastre, redactorii de la emisiunile folclorice ale aceleaşi televiziuni,publice de astă dată, le programează rar sau deloc, spre dezamăgirea multor iubitori ai cântecelor Filofteiei noastre.

Odată cu succesele artistice obţinute de solistă,nici colegii de la Ansamblul „Doina Gorjului” nu se lăsau mai prejos. Maestrul Stelian Ghiocel,noul dirijor, acorda atenţie sporită fiecărui angajat care dorea perfecţiune în tot ceea ce făcea. Marii avantajaţi nu erau decât spectatorii care aveau privilegiul de a fi răsfăţaţi, pe lângă soliştii vocali,cu dansurile corpului de balet în care excelau şi acum, după „epoca Barabancea”, Dumitru Durlai, Mihai Pilaf, Jeni Cristian, Mitică Hornea, Monica Mirulescu, Ioana Lupulescu sau Mariana Dima. De instrumentişti, ce să mai zicem? Adevăraţi aşi ai genului! Virginica Surcel, Costică Burleanu, Nelu Ciocan, Marin Feraru, Nicu Lătăreţu, Nicolae Petre Emil Dide, Ionel Puia, Dorel Mustăţea, Alexandru Tănase, Virgil Falcoe… Era în anul 1976! Prin tot ceea ce făceau în munca artistică,membrii Ansamblului Artistic „Doina Gorjului” confirmau încă o dată că judeţul de pe Jiul de Sus este un nesecat izvor de talente, demne urmaşe ale faimoşilor dumnealor înaintaşi: Nicu Novac,Maria Lătăreţu, Tică Lătăreţu,Iustina Băluţeanu, Petre Geacu Cătăroiu, Nelu Bobirci sau ale atunci recentului mare dispărut, Gelu Barabancea.

4 martie 1977, ultima zi din viaţa Filofteiei Lăcătuşu

4 martie 1977: o zi obişnuită din istoria ţării. Soarele răsare deasupra pământului românesc la ora 6,50. Potrivit calendarului, se întrezărea o zi ca toate celelalte, specifice începutului de primăvară,când stai în cumpănă dacă să îmbraci paltonul sau pardesiul.

La postul „Radio Bucureşti”, crainicul anunţă clar şi concis pronosticul meteorologilor: „Vremea va continua să se încălzească.Cerul va fi variabil,mai mult noros.Temperaturile maxime vor oscila între plus 5 şi 12 grade, iar minimele între minus 5 şi zero grade,în jumătatea de nord, şi între minus 2 şi plus 3 grade, în celelalte regiuni…” Aşadar,iată cum începea o nouă zi aici, în ţara Mioriţei, de la Dunăre şi Carpaţi.

În casa de la Târgu-Jiu, Filofteia Lăcătuşu împreună cu Gicu Simu se treziseră mai devreme ca de obicei, fiindcă urmau să străbată un drum lung până în Capitală iar solista îşi pusese în minte să mai treacă de câteva ori cu privirea peste cântecele ce avea să le înregistreze a doua zi, pe 5 martie, la „Electrecord”, pentru cel de-al treilea disc muzical. Cu toate astea, în colţişorul ei de cameră, cu vraful de hârtii în faţă,avea momente când se oprea din treabă şi cădea pe gânduri, fără să spună nimic.Observând aceste frământări, Mina Geică, prietena sa, în timp ce-i prepara un ceai de tei cu miere,şi-a luat inima în dinţi şi a întrebat-o : „Nuţi, ce-i cu tine? Eşti bolnavă ?!”. Filofteia, după câteva momente de tăcere, cu o anumită stânjeneală, i-a povestit pe scurt că noaptea a visat-o mireasă pe Maria, sora sa mai mică, decedată nu demult, la 22 de ani. Mai mult, cu două zile în urmă, noaptea, la Suseni, Ciobi, câinele blând al familiei, urlase toată noaptea, spre nemulţumirea stăpânilor, cărora nu li se mai întâmplase o asemenea ciudăţenie cu animalul.Mina a încurajat-o, spunându-i uşor înfiorată că, de regulă, în luna martie, asemenea vise sunt frecvente şi la alţi oameni, din cauza asteniei de primăvară !

Pe drum, urmau să meargă împreună cu rudele lor, Anisia şi Ion Simu, cu domiciliul tot în oraş, pe lângă biserica de aramă,care doreau să-şi viziteze băiatul, aflat în cătănie la Unitatea militară de la Mihai Bravu. Plecarea spre Bucureşti s-a făcut puţin după masa de prânz, în jurul orei 13, cu maşina personală, o „Dacia 1100”, a rubedeniilor amintite mai înainte.De-a lungul traseului, atmosfera a fost relaxantă, cei patru pasageri plănuind ca în duminica imediat următoare, pe 6 martie, la întoarcere, să meargă împreună la sora cea mare a Filofteiei, Victoria Foi, din Roşia de Amaradia,care îi avertizase că o să-i ospăteze cu un curcan preparat la cuptor,stropit cu vin alb, păstrat încă din toamnă, într-o damigeană de zece litri.

Când au ajuns la Bucureşti, fix la ora 21 a zilei de 4 martie, Vasile Măruţă, fotograful şi omul bun la toate,sosit mult mai devreme, cu altă maşină,le reţinuse deja camerele 101 şi 102,la Hotelul „Victoria”, o locaţie cochetă,liniştită şi de bun gust pentru provinciali. Mai presus de aceasta,Măruţă procurase şi 12 kilograme de păstrăv, ce constituia atenţia Filofteiei şi a lui Gicu pentru întâlnirea de a doua zi cu naşa Maria Ciobanu şi cu un prieten apropiat,generalul Victor Petrescu,medic orelist la Spitalul militar, căruia solista îi solicitase o consultaţie preventivă la gât.

La ora 21,05, după ce Măruţă şi Gicu Simu depozitaseră peştele până a doua zi în portbagajul maşinii,cei patru au urcat în camere după ce,mai înainte, comandaseră câte o bere şi câte o cafea pentru fiecare. Rudele lor, mai vârstnicii Anisia şi Ion Simu, n-au fost mulţumiţi de camera lor 102 şi au solicitat să li se dea urgent o altă cameră.În jur de 21,10, Măruţă, amuzat oarecum de cele întâmplate, le-a spus celor patru gorjeni, proaspăt cazaţi, că până se instalează ei confortabil în camere vrea să dea o raită până la barul de la „Intercontinental”, pentru „a trage în poză” niscaiva artişti şi cântăreţi celebri care obişnuiau, uneori, să vină seara la un şpriţ sau la câte o …tărie de import ! A plecat imediat şi după ce a parcurs câteva zeci de metri, abia intrat în pasajul ce face legătura cu Teatrul Naţional, brusc a simţit că nu se mai poate ţine pe picioare şi aproape imediat a auzit un huruit puternic. Cutremur ! Cutremur ! Totul a intrat în beznă, iar o bună parte din hotelul ,,Victoria” s-a prăvălit instantaneu,prinzând sub tonele de moluz mai multe zeci de oameni,printre care se numărau şi cei patru gorjeni cazaţi aici de numai câteva…minute !

De Ziua Femeii, la 8 Martie 1977, Filofteia Lăcătuşu a fost înmormântată alături de alesul inimii sale. Tragica dispariţie a marii artiste gorjene,la nici 30 de ani împliniţi,i-a îndurerat profund pe gorjeni şi pe nenumăraţii săi admiratori din întreaga ţară. Încă de la primele ore ale dimineţii de 8 martie 1977,Suseniul,micuţul sătuc unde Filofteia şi Gicu făcuseră o nuntă fermecătoare, cu doar cinci luni în urmă,a fost luat cu asalt de sute şi sute de oameni îndureraţi. La ora 9, deja, datorită mulţimii venite cu autobuze, cu maşini personale, cu biciclete,cu căruţe sau pe jos, ca s-o conducă alături de Gicu pe ultimul drum, nu mai era loc să se arunce un simplu ac. Undeva, în sala casei, era depus tabloul lor de la recenta nuntă, mireasă şi mire, iar atmosfera din jur sporea emoţia la cote inimaginabile, prin cântecele de jale interpretate de bunii şi neconsolaţii ei colegi de la Ansamblul Artistic „Doina Gorjului”, în frunte cu maestrul Stelian Ghiocel.

Până la biserică,unde aveau în plan să se cunune creştineşte cât mai curând,sicriele celor doi, al Filofteiei şi al lui Gicu,rămaşi uniţi şi dincolo de moarte, au fost purtate pe braţele tremurânde ale mulţimii care plângea în hohote, deoarece le dispăruse atât de nedrept şi de timpuriu cea care,prin cântecele sale duioase,le înseninase chipurile şi le înveselise inimile cernite de necazuri : frumoasa şi talentata mare artistă a folclorului gorjenesc şi românesc, Filofteia Lăcătuşu.

…Era data de 8 martie 1977,ora 15,30. Din acest moment, Filofteia se înscrisese definitiv în Orchestra îngerilor iar noi, cei rămaşi un pic mai mult pe pământ,avem datoria nobilă să nu-i uităm cântecele în care a surprins atât de veridic şi emoţionant dărnicia vieţii şi frumseţea de neegalat a plaiurilor gorjeneşti.

Dorin Brozbă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here