Fiii Gorjului, la ei acasă! – Imn Domnului Tudor în Câmpia Soarelui din Padeş

147

Despre minunata idee a Ligii Culturale Fiii Gorjului de pretutindeni – preşedinte ziaristul Alexandru Păsărin – şi excelenta sa colaborare cu Consiliul Judeţean Gorj, încă de pe vremea când acesta era cârmuit de prof.univ.dr. Nicolae Mischie care îi invita de fiecare dată la sfârşitul primei săptămâni a lunii iunie acasă, pe meleagurile unde cei cu Buletin de Bucureşti, se născuseră am mai scris. Anul acesta, o nuntă a unui vlăstar de primar din Motru a întârziat niţel manifestarea. Care-a început sâmbătă în sala Teatrului Dramatic Elvira Godeanu, cu lansări de carte şi o vizitare a staţiunii Rânca, urmată de o serbare şi masă câmpenească. Acestei reuniri de suflet, scriitorul Ion Căpruciu le-a dedicat rândurile de mai jos.

FIII GORJULUI
Două zile pe an se întorc Fiii Gorjului acasă. Se întorc la mama. Unii zic că se întorc să mai sugă ţâţă de la ogorul străbun, „iarba verde de acasă”, cum spune un cântec, „nu-i lasă să rătăcească prin lume” şi mai sunt şi amintirile din atâtea metafore şi Ilenele şi Măriile pe care nu au putut să le ia cu ei.
Vin Fiii Gorjului ca să nu-i uite meleagurile cărora le poartă numele în traistă.
Iar cei de acasă, mulţi au fost puţini au rămas pentru că fiicele Gorjului şi ele au plecat, îi aşteaptă de fiecare dată cu mult drag.
Şi sunt mulţi care au plecat dar şi mai mulţi se întorc că pe unde s-au întâlnit o gorjeancă cu un gorjean, femeia fiind atât de frumoasă nu s-a lăsat până când nu a fost luată de nevastă tot de un gorjean, să-l aducă acasă să bea apă din izvorul cu apă vie de lângă casă, după cum spune alt cântec „Izvoraş cu apă rece”.
Că nu sunt toţi cei care se întorc adunaţi-i, v-ar trebui un calculator, câţi sunt prin toate oraşele ţării, ce să mai vorbim despre cei de dincolo de ocean, prin Americi sau Australii.
Am auzit că şi nişte ţigani cu corturile se făleau că sunt din Gorj prin Brazilia. Acolo, pe un tăpşan mai înalt să nu-i ia apele, că în Gorj ştiau ei că încă mai sunt inundaţii de ruşi, de nemţi şi mai ştiu eu de ce, au fost întrebaţi de un gorjean, şi el plecat cu sorcova, voi de unde sunteţi, din Gorj, care Gorj, păi Gorjul este unul singur în România, aşa boierule, i-ar fi răspuns bulibaşa, făcându-i cadou un cazan de aramă în care ei făceau ţuică de portocale.
Au venit numai o mână de fii ai Gorjului, majoritatea din Bucureşti, că dacă mai veneau şi ceilalţi de prin alte oraşe, nu aveau loc să se culce pe toate câmpiile Gorjului.
De exemplu, gorjenii din Timişoara. Până în 1990 se spunea că 50% dintre timişoreni sunt olteni şi din aceştia mai mult de 50% sunt gorjeni.
Ar trebui, zic şi eu o vorbă, să se înfiinţeze o ligă sau o asociaţie a Fiilor Gorjului din toată ţara şi, de ce nu, din lume.
Cât priveşte vizita Fiilor Gorjului pe meleagurile străbune, ce ar fi Domnule Păsărin că am auzit că mergeţi printre altele şi la Padeş, e şi normal că Domnul Tudor a fost Domnul Oltenilor, că de la noi a explodat mămăliga şi de aici a cuprins toată ţara şi dacă nu era trădarea, poate n-am mai fi suportat atâtea juguri străine.
Şi ce aţi zice, Domnule Preşedinte, să refaceţi itinerariul cel puţin din Gorj al Oastei lui Tudor.
Nu de alta, dar sunt şi în Brădiceni nişte boieri, nu vorbesc despre sutele de panduri care l-au urmat, după cum circulă legendele, unele izvoare sfinte, altele mai împodobite cu brânduşe de pe Racoviţa, râul ce udă Brădiceniul.
Domnul Tudor găsind înţelegere la Boierii Mongeşti din Brădiceni şi-a pus tabăra aici şi tot târgul l-a primit cu pâine şi sare la Şetre, iar Boierul Urlan i-a pus la dispoziţia Urlanilor, Smida şi Staicu şi Gruia şi Bogdăneştiul până la Răduţ, unde a rămas Tudor vreo două-trei zile cu oştile sale aşteptând şi alţi panduri din jur.
Domnule Preşedinte, ce zici, o să vii într-un an, să vă primim cu pâine şi sare, cum e obiceiul din străbuni, noii fiii Gorjului de acasă?
Şi se vor mai găsi şi nişte pistoale şi puşti cu cremene care or să ia foc în multe strigăte şi urale.
ION CĂPRUCIU

Crâmpeie de mare sărbătoare, de Rusalii în faţa Monumentului
Primarul comunei Padeş, Mihai Troacă, a deschis manifestarea evocatoare a celor 192 de ani trecuţi de la reunirea pandurilor sub comanda Domnului Tudor, pe Câmpia Soarelui din faţa actualului monument închinat lui Tudor Vladimirescu. A mulţumit tuturor participanţilor pentru prezenţă – autorităţile judeţului Gorj, Fiilor Gorjului sosiţi din Bucureşti şi Timişoara, dar şi padeşenilor pentru care la un an de la alegerile locale poate raporta realizarea aducţiunii de apă.

Prefectul Gorjului, Ion Claudiu Teodorescu: „Mă înclin în faţa lui Neica Tudor!”
În alocuţiunea de deschidere a Imnului închinat Domnului Tudor, Prefectul de Gorj a spus:
„Particip, acum, la un moment solemn, cu o însemnătate multiplă. Ceea ce suntem noi astăzi se datorează predecesorilor noştri, mari Eroi ai acestui popor. Unul dintre aceştia, ştim cu toţii, este gorjeanul Tudor Vladimirescu.
Dacă în cultura, în politica, aş putea adăuga, am avut ceea ce se numeşte avangarda, adică oameni care au precedat timpul lor, anume cei care au ştiut ce se va întâmpla, înainte de vreme, atunci ne este uşor să recunoaştem în istorie, după ce s-a scris în eternitate, că avem creatori ai acestui neam. Şi nu e puţin lucruri.
În zilele noastre, ar trebui să fim mai atenţi la însemnătatea cuvântului Erou. Ar trebui să le spunem copiilor noştri de mai multe ori pe zi ce înseamnă a fi Eroul unui popor, ce înseamnă a fi parte dintre creatorii unei identităţi naţionale. Poate în acest fel am avea parte mai mult de mândria pe care însuşi Dumnezeu ne-o îngăduie a o avea. Mândria de a fi român.
Spun, cu sufletul împăcat, că astăzi nu comemorăm. O zic răspicat, că astăzi ne recunoaştem gena, caracterul, fibra românească. Iar ea este aceea a unui învingător, triumfal, în faţa oricăror piedici puse de momente istorice sau de neajunsuri de moment. Nădejdea că alături de noi, ca parte a acestui popor, sunt şi personalităţi ca Tudor al nostru, mă face să cred că vom rămâne în demnitate, alături de această mare Europă de azi, alături de marile popoare ale lumii.
Acum vă reiau propoziţia cu care am început. Că această sărbătoare are semnificaţie multiplă.
Îl amintim pe Tudor. Un Erou al neamului, care a unit românii un pic mai devreme, imediat după Vodă Mihai. Dar sentimentul se multiplică, atunci când ne vedem, astăzi, parteneri ai marii Europe Unite. O Românie demnă, într-o lume mare.
Ne plecăm capetele în faţa Eroilor şi închinăm, astăzi, cupele în faţa demnităţii pe care şi ei ne-au lăsat-o.
Le mulţumesc Eroilor, mă înclin în faţa lui Neica Tudor. Eroul poporului român.”

Preşedintele Fiilor Gorjului, Alexandru Păsărin dixit:
În alocuţiunea sa evocatoare, jurnalistul bucureştean Alexandru Păsărin, între altele, a spus: „Noi ne considerăm urmaşii pandurilor lui Tudor(…) Ne aflăm în faţa unei crize care va mai dura. Ca membri ai Ligii Culturale Fiii Gorjului de pretutindeni ne străduim ca totul să fie bine şi să contribuim cu toate forţele noastre culturale dar şi în domeniile unde ne desfăşurăm activitatea să sprijinim Gorjul. Suntem singura Ligă de acest fel a unui judeţ, au mai încercat şi cei din Maramureş dar s-au pierdut pe drum.
Astăzi, de Rusalii, jurăm să fim mai buni şi mai uniţi decât până acum.

Istoricul Gheorghe Nichifor consideră Revoluţia neîncheiată
O cuprinzătoare şi completă prezentare a evenimentului de acum 192 de ani şi ce a urmat ne-a oferit istoricul şi universitarul Gheorghe Nichifor: „Ne aflăm într-un loc unde s-a făcut istorie autentică.(…) În criză trebuie să reconstruim spiritul de sacrificiu al marelui Pandur – Domnul Tudor.
La final, a încheiat cu o superbă remarcă a politicianului Iuliu Maniu: „O Revoluţie ştii totdeauna cum începe, dar nu ştii cum se sfârşeşte!” Iar prof.univ.dr. Gheorghe Nichifor conchide: „Şi mă întreb, oare s-a sfârşit Revoluţia lui Tudor Vladimirescu? Probabil că nu!”

În loc de epilog
S-au depus coroane de flori, nu înainte ca un sobor de preoţi să fi ţinut o slujbă de pomenire a Domnului Tudor şi a pandurilor săi. Pe versurile poetului prof.univ.dr. Gheorghe Mecu şi pe muzica ec. Eugen Stan-Ela Enache, un cuplu cu voci complementare, iar primul şi un chitarist valoros s-a cântat IMNUL LUI TUDOR VLADIMIRESCU, iar cea mai valoroasă parte a Ansamblului Profesionist „Doina Gorjului”, directorul general Gheorghe Porumbel însuşi fiind de faţă şi „la butoane”, au oferit un spectacol evocator de mare rafinament dedicat Revoluţiei din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu.
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here