Cu multă durere şi tristeţe, şi în acest an, în prima duminică din luna iulie am urcat pe cărarea dintre Zmidă şi Zăbran în Dealul Brădicenilor la blestematul de stejar sub poala căruia o lovitură de trăznet i-a trimis la Ceruri pe Adrian George şi Vasile Neicuţescu, ultimul fiind pensionar.
Copilul, care abia împlinise 14 ani, plecase cu voia bunicului Relu să adune ciuperci de prin pădure. Prin grija părinţilor Mioara şi Gică Popescu şi a bunicului Laurenţiu Popescu, precum şi a soţiei, de opt ani văduvă, Maria Neicuţescu, pe locul unde inimile lor au încetat să mai bată au fost ridicate. În semn de aducere aminte, două cruci, una dintre ele purtând rămăşiţele din şapca arsă de trăznet, care încă se mai păstrează după opt ani. De asemenea, o masă cu bănci fixată în beton îmbie trecătorii să se oprească pentru odihnă şi aducere aminte. Alături de cei adunaţi la locul de pomenire, preotul Vasile Dragotă a oficiat slujba de pomenire, după care s-a împărţit pomană pentru cei care nu mai sunt printre noi. A fost pomenit, printre cei de mai sus, şi Constantin, fiind vorba de pădurarul Tică Baros, în memoria căruia, nu departe de stejarul blestemat, Ocolul Silvic Târgu-Jiu a ridicat o Troiţă. Pe timpul slujbei de pomenire a celor dispăruţi în urma blestematului trăznet, cu toţii cei prezenţi am rostit un Tatăl nostru şi ne-am rugat pentru liniştea lor acolo, Sus, în Ceruri.
Col.(r), Petre Neicuţescu, Brădiceni
